Metamorfoză

0 0 0
                                    


Din cochilia cenușie alunecă ofidianul

Ce se leapădă de paleta deceniului trecut

Și-și pictează cu solzii calea și limanul,

Un voaiaj fără scut, către un nou ținut.


Alergând după aripi, solzi-i picură în urmă, 

Să o poarte unde vântul pânza n-umflă!

Renascandu-se prin pene, ea răsare din umbră,

Cvartetul cordului răsună până-n junglă.


Vertebrata se desfată, bucurandu-se de pace

Și de trudă deopotrivă. Un mileniu de osândă

Se stinge în fața unui etern de noroace

Unde șerpi, pasări și oameni nu stau la pândă.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Oct 08 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Ganduri in metrouUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum