#4 Intre bine si tine (Seria Dark Valley)

7. Dean. Experta in manipulare si "Du-te dracului, Morrigan!"

Dean

Unele zile din viata mea aveau tendința sa fie putin prea ciudate pentru propriul meu bine. Așa a fost si acea zi, cea in care le-am surprins pe mama si Zeny urmărindu-ma de la fereastra biroului mamei. Ce mama naibi cautau amandoua acolo si de ce vorbeau despre mine? Caci n-aveam nici un dubiu ca despre mine vorbeau.
Candva, cu luni in urma, ii spusesem mamei ca ma văd cu cineva. Nu ii spusesem cu cine dar ii spusesem ca e vorba de ceva mai serios decat inainte. Mama mi-a ras in fata si mi-a spus ca nimic nu e mai serios decat inainte pana când nu o sa o aduc si nu o sa o asez cu ea la masa. Am ras in sinea mea gândindu-ma la toate momentele in care stătuseră la aceeași masa fara ca ea sa stie. Atunci insa, când le-am văzut pe amandoua la fereastra, nu-mi mai venea sa rad.
"Unde pleci?" Tipa Ethan când am sarit de pe sezlong ca ars si am pornit hotărât spre intrarea laterala in casa.
Nu i-am răspuns. Nu eram nici eu prea sigur ce aveam de gând sa fac când ajungeam in fata ticaloasei, dar nu aveam timp de pierdut cu planuri. Trebuia sa fac ceva ca sa nu imi pierd mințile. Încă era proaspat in mintea mea faptul ca ma impinsese când am sarutat-o.
In sufrageria casei mele se desfășura iadul, din punctul meu de vedere. O adunatura de femei de toate vârstele se puteau găsi in orice colt si pe orice suprafata a încăperii. Toate erau aranjate ca pentru un prânz select, discutau politicos si se priveau lung incercand sa gaseasca neajunsuri in celelalte femei. O adunatura de sclifosite.
Nu mi-a luat mai mult de cateva secunde sa o văd pe ticaloasa Spouse. Era împreuna cu mama, Liv, Aliona si Elora intr-un colt ceva mai retras, asezate in jurul unei măsuțe joase pe care mama nu o folosea niciodată. M-am îndreptat in acea directe, bucurându-ma de privirile oripilare ale femeilor din jur. Eram pe jumatate dezbracat, descult si numai pe jumatate uscat. Nu imi pasa. Voiam sa ii dau o lectie domnișoarei moralitate îndoielnică despre ce se întâmpla când vine in casa mea si incearca sa o îmbrobodească pe mama.
M-am trântit pe singurul scaun liber de la masa, făcându-le pe toate sa se uite lung la mine.
"Dean? Cu ce putem sa te ajutam?" Ma intreba mama politicoasa, dar iscoditoare.
"Tocmai am realizat ca ma intereseaza foarte mult bunăstarea cetățenilor mai putin norocoși ai acestei comunități din care facem parte cu totii." Am spus adoptând cea mai inocenta mimica pe care o puteam pune in scena.
Liv a chicotit si pe Zeny am auzit-o pufnind sec. Niciuna nu credea o iotă. Judecand după sprancenele ridicate ale mamei, nici ea nu ma credea.
"Ce bine ar fi dacă toți tinerii din orașul asta ar fi la fel de responsabili ca tine." Spuse Elora oftand resemnata la final.
Mda, extraordinar de responsabil.
"Sa ii explicam situația lui Dean." Propuse Aliona cu entuziasm. "El nu e implicat emoțional si nici nu e angajat in conflicte directe cu nimeni de la masa asta. E mai mult decat potrivit sa ne ofere o perspectiva din alt unghi."
Pentru o fractiune scurta privirea mi-a fugit spre Zeny. Pentru o clipa la fel de scurta ochii ni s-au intersectat iar eu am avut impresia ca cineva mi-a pus un aparat cu electroșocuri pe spinare.
"Despre ce e vorba?" Am întrebat relaxându-ma in scaun si aruncand un brat peste scaunul lui Liv.
Olivia era una din persoanele mele preferate, cu toate ca nu ar fi crezut nimeni asta. Apreciam naivitatea ei aproape copilărească, bunătatea si indulgenta pe care o oferea gratuit oricui. Pentru cineva ca Aidan nu putea exista cineva mai bun decat Liv. Eram fericit ca reusise si el sa isi dea seama de asta in cele din urma. Olivia știa si ce însemnase Zeny pentru mine. Macar bănuia, din moment ce amandoi am asociat la un momendat moartea cu niste ochi albastrii.
"Urmează o gala de binefacere." Ma anunta Aliona, iar eu am simtit cum mi se ridica parul in cap. "Si nu reusim sa ne decidem asupra unor lucruri care trebuiau stabilite de mult."
"Ce vrea nora mea sa spună e faptul ca nu sunt de acord sa transformam o petrecere selecta intr-un bâlci ieftin." Interveni Elora ridicându-si barbia cu hotarare.
"Nu, ce vreau sa spun e ca ma intereseaza mai mult sa strangem banii necesari pentru acel centru decat sa apărem in New York Times." Replica Aliona acid.
Tensiunea se putea simti din capatul celalalt al mesei. Am privit-o pe Zeny. Nu se uita la mine. Mi-am intins picioarele in fata, lovindu-le pe ale ei din greseala, bineînțeles. Asta i-a atras atentia, caci si-a ridicat ochii numaidecat spre mine. M-am uitat spre Elora.
"Publicitatea gratuita înseamnă bani. Conduc organizatia asta de la înființare si toate proiectele mele au fost un succes!"
"Conduci organizatia asta pentru ca tu ai înființat-o! Proiectele pe care le numesti succes te au pe tine ca principal sponsor. Cea mai mare reusita a organizației este licitația umana de anul trecut, care nici macar nu a fost ideea ta!" Sari imediat Aliona aplecandu-se putin peste masa.
Elora parea atat de surprinsa incat o clipa n-a fost capabila de reactie. Imediat după ce si-a revenit maxilarul i s-a incordat si privirea i s-a îngustat.
"Nici macar sa nu pomenești despre rusinea aia!" A atentionat-o cu un ton care nu lasa loc de interpretari.
               Aici puteam fi de acord cu ea. Licitatia umana fusese unul din cele mai mari fiascouri pe care Dark Valley le văzuse vreodata. La naiba, totul explodase atat de tare incat dacă n-as fi fost si eu in imaginile alea jur ca mi-as fi scos pălăria in fata lui Amery si a celorlalte doua trădătoare.
               "Chiar si așa a fost totuși o reusita absoluta pentru organizație." Spuse si mama, susținând-o pe Aliona. "Aceste doua doamne distinse nu reusesc sa cada de comun acord, Dean. Aliona spune ca o petrecere de Halloween in stil de bâlci ar atrage mai multa lume, in timp ce Elora e de parere ca ar fi mai potrivită o defilare de moda cu costume de Halloween urmată de o petrecere eleganta." Imi explica mama dându-si ochii peste cap.
               Am inteles imediat de ce parte a baricadei se găsea mama si deși petrecerile gen bâlci nu erau preferatele mele, n-aveam cum sa nu o sustin.
               "De ce nu faceti o defilare cu costume la petrecerea in aer liber?" Am propus după cateva clipe in care chiar m-am prefăcut ca ma gândesc la asta.
               "Exact asta am spus si noi, Dean." Imi spuse Liv care nu-si mai putea desprinde mainile de pe burta. "Sa nu îți imaginezi ca ne asculta cineva."
               "E singura concesie logica pe care ar putea sa o gaseasca cineva." A spus mama privindu-le pe rând pe cele doua femei.
                Aliona si Elora au schimbat o privire, asteptand sa vada un cat de mic semn de slabiciune din partea celeilalte. Niciuna nu a cedat. Era amuzant sa văd doua orgolii ciocnindu-se cap in cap.
                "Nu vreau sa fiu eu cea care va strica planurile, dar nu o sa functioneze." Interveni Zeny dregandu-si glasul.
               Cinci perechi de ochi s-au atintit asupra ei. Zeny in schimb se uita in ochii mamei mele, lucru care ma făcea sa fiu nervos.
               "Nu am cum sa conving niste modele profesioniste sa ia parte la așa ceva." A spus ridicand din umeri.
               "De ce? Ai impresia ca ești mai buna decat noi, muritorii de rând?" M-a luat gura pe dinainte si am întrebat pe un ton acid.
               Habar n-am dacă a surprins-o ce am spus sau simplul fapt ca am vorbit cu ea, dar privirea ei nedumerita făcea toți banii.
               "Nu, Dean. Am impresia doar ca nu pot sa conving zece modele care defilează pentru zeci de mii de euro, femei sau bărbați, sa vina in Dark Valley benevol, sa urce pe podium in haine de Halloween si sa ia parte la un bâlci."
               Trebuie sa recunosc, m-am enervat teribil in mod inexplicabil. Teoretic ea avea dreptate iar eu știam asta. Practic nu voiam nimic mai mult pe lume decat sa o rănesc atat de rau incat sa nu isi mai arate fata niciodată. Voiam atat de tare sa o rănesc incat am uitat ca avem spectatori.
               "Sunt sigur ca o sa reusesti sa convingi cateva persoane, doar ești experta in manipulare. Pe bietele fete poți sa le șantajezi iar pe nefericitele alea de păpuși masculine poți sa le ademenești in patul tau, sa le promiti luna de pe cer si apoi sigur n-or sa te refuze."
              "Dean Morrigan!" Sasai mama amenintator. "Dacă mai scoți un singur cuvant o sa îți para foarte rau!"
               "Nu, doamna Morrigan." Interveni Zeny inainte ca macar eu sa apuc sa o fac. "E in regula, lăsați-l sa spună ce are de spus. Continua, Dean. Spune tot ce ai pe suflet."
               Sa spun tot ce am pe suflet? Oh, intentionam sa fac mult mai mult decat atat. Eram atat de furios incat rațiunea ma parasise. Privind in urma imi dau seama ca eram ranit, dar la acel moment sentimentele erau foarte ușor de confundat.
               "Vrei sa știi ce am pe suflet? O sa îți spun. Nu e absolut nimic acolo. Un mare, urias si extraordinar nimic." Am spus aparent relaxat si nepasator.
               Am sesizat la un momendat ca Elora si Aliona s-au ridicat in picioare discret si au plecat. Am observat ca si mama a disparut. Cand Liv a încercat sa se ridice Zeny a prins-o de mana iar ea s-a asezat inapoi pe scaun. Nu ma puteam concentra pe nimic altceva pentru ca eram ocupat sa o ucid pe ticaloasa Spouse din priviri, iar ea doar se holba la mine de parca nu ma văzuse niciodată pana atunci.
               "Foarte bine, ma bucur sa aud asta. Resentimentele nu sunt bune pentru nimeni." Imi spuse cu vocea gatuita, inghitind in sec.
               "O sa-l aduci si pe iubitul tau Trevy aici? Ar fi o ocazie minunata sa afle si el cat de ticaloasa ești, nu crezi?" Am întrebat, naiba stie de ce. Cuvintele mi-au ieșit mult mai acide si acuzatoare decat as fi vrut, dar nu ma puteam abtine, era ca si cum simplul fapt ca ea si el existau pe aceeași planeta in aceeași perioada din istorie constituia un motiv suficient de bun incat sa il omor. Sa ii omor pe amandoi.
               Zeny m-a privit lung si insistent. Nu s-a grabit sa imi răspundă. Mi-a analizat trasaturile si expresia fetei si m-am urat teribil ca m-am întrebat pentru o clipa dacă am parul ciufulit si ce vede ea când se uita la mine. Vede un idiot care se droghează pentru ca viata e plictisitoare? Vede un orfan al carui tata a murit inainte sa apuce sa il cunoască? Vede un tânăr lipsit de ambitie si aspirații? Doamne, cat de tare m-am detestat atunci.
               Cat timp eu eram ocupat sa ma blestem singur, Zeny s-a împins cu mainile in masa si a pornit spre usa laterala. Inainte sa ma dezmeticesc era deja la jumătatea sufrageriei si inainte sa-mi dau seama ca sunt pe cale sa fac o mare prostie eram deja in picioare, pornind pe urmele ei ca un câine turbat.
               "Nu imi intoarce spatele când vorbesc cu tine!" Am țipat nemaipasandu-mi de adunatura de femei curioase si barfitoare care asista la întregul circ.
               "Du-te dracului, Morrigan!" A țipat iesind din casa fara sa-mi arunce macar vreo privire.
              "Cu mare plăcere, dar vii si tu cu mine!" Am țipat drept răspuns iesind in curtea din spate.
               Am reușit sa o prind din urma aproape de șezlonguri. Toți prietenii mei si întâmplator si ai ei se holbau cu ochii cat cepele. Toți stiau ca fusese ceva intre mine si ticaloasa blonda, dar nimeni nu știa ce anume si nu confirmasem niciodată cu adevarat ca fusese vorba de mai mult decat sex ocazional. Sau zilnic, dar detaliile astea chiar erau irelevante.
               "Nu așa de repede, Spouse."
               Am prins-o de Brat si am rasucit-o pe loc. Si-a smucit mana si s-a dat un pas in spate. Avea ochii umezi si putin cam rosii, insa expresia ii era atat de furioasa incat pentru o singura blestemata de secunda am avut impresia ca o sa paralizez.
               "Vreau sa plec. Nu te mai tine după mine si nu ma atinge!" M-a atentionat printre dinti, ridicand barbia cu un curaj aproape inconstient.
               "Oricum te pricepi la plecat mai bine decat la orice altceva!" Am pufnit sec si arogant. "Iar faptul ca imi ceri sa nu te ating...serios, cat a trecut de când ma implorai sa o fac?"
               "Dean, opreste-te!" Am auzit ca prin vis vocea lui Amery venind de undeva din apropiere, dar era imposibil sa o fac.
               Am făcut un pas spre Zeny sperand ca o sa facă unul inapoi. Nu a făcut-o. S-a uitat in ochii mei aparent îndurerată si furioasa la culme. Nu aveam cum sa o cred pe cuvant, dar expresia aceea parea a naibi de veritabila.
               "Intr-o zi o sa îți para foarte rau pentru toate lucrurile pe care le spui si le crezi despre mine, Dean." M-a atentionat aproape in soapta.
               "Nici macar dacă o sa mori. Nici macar numele nu pot sa ti-l pronunt. Imi e sila de fiecare cuvant pe care ti l-am spus, de fiecare loc in care te-am atins si de fiecare secunda blestemata in care am stat in preajma ta." Am asigurat-o fara ezitare.
               Când ochii i-au strălucit de lacrimi am stiut sigur ca am câștigat. S-a rasucit pe calcaie si a plecat iar eu nu m-am mai dus după ea pentru ca deja câștigasem acea runda. Cu toate astea nu ma simteam învingător ci aveam impresia ca tocmai omorasem o bucata importanta din mine.