#4 Intre bine si tine (Seria Dark Valley)

9. Dean. De ce eu? De ce. Eu?!

Dean

               Stiam ca mama ma minte. Simteam asta in fiecare celula din corpul meu si indiferent cat incerca ea sa ma îmbrobodească, era imposibil sa cred o iotă.
               Intr-o zi am suprins-o iesind din casa la prima ora a diminetii, așa ca am urmarit-o pana acasă la Zeny. Am așteptat aproape o ora inainte ca mama sa iasa din casa si sa isi continue drumul spre birou, iar când am întrebat-o de ce s-a dus acasă la ticaloasa aia mi-a spus ceva despre organizație. A doua oară s-a intamplat intr-o după-amiaza cand ar fi trebuit sa fie acasă, dar nu era. Nu mi-a răspuns la telefon cateva ore si am innebunit de griji. Când a intrat in casa eram pe cale sa pornesc de nebun pe străzi in cautarea ei si cand am luat-o la intrebari m-a informat ca nu e un copil mic si nu trebuie sa imi dea explicații cu privire la timpul ei liber.
               Am cedat pana la urma cand am auzit-o vorbind la telefon despre un "termen limita" si despre cum "urăște sa il minta pe Dean privindu-l in ochi". N-am mai putut sta in casa aia, n-am putut sa o intreb despre ce e vorba stiind ca o sa gaseasca o alta explicație de doi bani pe care sa mi-o toarne de parca as fi un copil.
               Când Aidan si Khai au ajuns la Sins eu eram deja ametit. Nu ma drogasem deloc, cu toate ca fusesem al naibi de tentat sa o fac, dar nu mai suportam sa-mi aud propriile ganduri așa ca am băut.
               "Ce faci, Morrigan? De când bei singur in baruri precum Aidan?" Ma lua Khai la intrebari inainte chiar sa se aseze pe scaun.
               "Mersi, handicapatule." Pufni Aidan si se trânti langa mine, pe canapeaua din separeu.
               "Invoc consiliul." Am murmurat privind fundul paharului.
               "Il sun pe Ethan sa se grăbească." Anunta Khai după cateva secunde de gândire.
               De obicei nu ma plangeam prietenilor mei de problemele mele personale. Nu le spusesem nici in copilarie, când fusese al naibi de greu sa cresc fara tata, nici mai apoi când ei plecau in vacante cu familiile lor iar eu ramaneam blocat in Dark Valley cu o mama care muncea prea mult, ca sa suplinească absenta tatei, nici când am suferit ca un câine după Zeny si nici când mi s-a destrămat tot universul odată cu boala mamei.
               "Spune-ne despre ce e vorba, Dean." Imi ceru Ethan cu bratele incrucisate peste piept cateva minute mai tarziu. "Era sa fac trei accidente pana aici, deci sper ca e ceva cu adevarat important!"
               "Mama are cancer." Am spus dintr-odată si pe negândite, sec si la fel de obicectiv de parca as fi vorbit despre temperatura de afara. "Aproape de faza terminala, cu putin noroc o sa amânăm cativa ani evoluția bolii cu tratamente si spitalizări. Cel putin asta ni s-a spus inițial. Acum nu știu...ce sa mai cred."
               "Dean..." Murmura Ethan cu jumatate de gura.
               Macar reușisem sa ii inchid gura idiotului.
               "De când ai aflat ca Laura e bolnava?" Vru Aidan sa stie, iar eu știam unde vrea sa ajungă.
               "De suficient de mult timp."
               "Si de ce nu ne-ai spus?" Se burzului Khai lovind cu palma in marginea mesei. "Nu înțeleg, omule. Nu suntem prietenii tai? De ce naiba nu ne spui lucrurile asta?"
               Dacă uram ceva mai mult decat gândul ca as putea sa o pierd pe mama, atunci acel lucru era cu siguranța ipocrizia, iar Khai întrecea orice limita in acel moment.
               "Da? Așa cum Ethan ne-a povestit despre cat de tare i s-au aprins calcaiele după Amery? Sau cum tu ne-ai spus despre situația cu maica-ta? Sau așa cum Aidan ne-a zis ca ii trimite zeci de mii de dolari mamei lui si bunica-sa ii urmărește fiecare miscare?" Am pufnit clatinand din cap cu dezgust. "Fii serios, Khai. Ipocrizia nu se asortează cu hainele pe care le porți azi."
               "Vorbim despre o cu totul alta situație, Dean. Una prin care niciunul dintre noi nu a mai trecut." Interveni Ethan. "Toți o cunoastem pe Laura, toți am crescut in casa ei si pe toți ne-a asezat la aceeași masa si ne-a dat sa mancam. Poate ca nu e mama noastra, a tururor patru ci doar a ta, dar aveam si noi dreptul sa știm ca nu e bine si nu pentru tine, ci pentru ea."
               "Incredibil!" Am spus surprins si nu mi-am putut stăpâni un chicot. "Va spun ca mama e bolnava si voi ma luati la ture? Știți ce? Duce-ti-va dracului, toți trei!" Le-am urat si am sarit in picioare.
               M-au urmat îndeaproape si nu am reușit sa ma indepartez nici macar un pas inainte ca Aidan sa imi blocheze drumul.
               "Îți amintesti de lunile de după nunta? Cum am luat-o razna si nu voiam sa vorbesc cu nimeni si nici sa ascult pe nimeni? Știu cum te simti, Dean. Știu cat de nedreapta pare viata zilele astea, dar sa te ridici si sa pleci nu e o soluție. Credeam ca ai învățat ceva din ce am trait noi, ceilalti."
               "Stai jos, Dean. Nu pleci de aici pana nu ne spui tot ce e de spus despre Laura si situația in care se afla si mai ales despre cum putem sa ajutam." Imi ceru Khai si isi așeza o palma grea pe umarul meu.
               Poate ca netotii aia erau afurisiți, ticăloși, prosti de multe ori, enervanți, cicălitori ca niste cloști nenorocite, o adunatura de infumurati, dar dacă erau doua lucruri pentru care sa ma arunc in foc atunci primul era mama si al doilea loialitatea prietenilor mei.
               "Nu e nimic de spus. E bolnava. Am impresia ca ma minte. In ultimul timp s-a purtat din ce in ce mai ciudat si nu am idee cum sa vorbesc cu ea si ce sa fac ca sa nu o rănesc cu toate ca imi vine sa o strang de gat." Am murmurat ridicand din umeri, încă in picioare.
               Aidan si-a pus o mana pe umarul meu. Mi-am ridicat ochii spre el, dar nu l-am văzut, caci atentia mi-a fost atrasa de strălucirea aurie a parului lui... Zeny.
Tu lipseai, piaza rea. Sa fiu al dracului dacă nu ești exact ultimul necaz de pe lista! Mi-am spus, urmarind-o cum se aseaza la o masa alaturi de cateva fete si cativa baieti pe care nu ii cunosteam. Am presupus ca sunt colegi de-ai ei. Ce-mi pasa mie oricum?
               "...orice. Înțelegi?" Incheie Aidan ceva ce parea sa fi fost un discurs motivațional de zile mari din care nu auzisem nici un cuvant.
               Am incuviintat dand din cap si am clipit debusolat. M-am dat un pas in spate, reusind sa ma lovesc cu piciorul in coltul mesei. Nu eram beat, dar nu eram nici complet treaz, slava Domnului.
              "Stai jos, Morrigan. Nu plecam de aici pana nu ne spui in detaliu tot ce s-a intamplat in viata ta in ultimele luni." Imi spuse Ethan, așezându-se intr-o pozitie comoda.
               Am zâmbit si mi-am dat ochii peste cap. Inainte sa ma asez am aruncat o ultima privire spre Zeny, doar ca sa fiu sigur ca e in regula, cu toate ca nu aveam nici un motiv sa fac asta. M-am blocat in aer, la jumătatea distantei pana la scaun. Jur ca tipul ăla ii pusese ceva in bautura, dar totul se întâmplase atat de rapid incat e posibil sa fi fost doar mintea mea ametita. Nu mi-am luat privirea de la el nici o secunda.
               "Ce faci, Dean? Stai odată jos, arati ciudat." Murmura Aidan si ma trase de mâneca.
               Mi-am smucit mana si l-am plesnit fara sa ma uit la el, reusind sa il lovesc in umar.
               "Am impresia ca tipul ăla i-a pus ceva in bautura lui Zeny." Le spun prietenilor mei care nu asteapta nici o clipa inainte de a se holba la randul loc in aceeași directie ca mine.
               "Care dintre ei?" Vru Ethan sa stie maraind.
               "Cel cu geaca neagra, in dreapta ei."
               Exact atunci băiatul ii ia paharul si o atinge incet pe umar. Zeny se intoarce pe jumatate spre el si il priveste intrebatoare. Băiatul ii spune ceva si ii arata paharul din mana lui. Idioara chicoteste si ia paharul, isi lipește buzele de pai si soarbe cu lăcomie.
               "Fugi!" A spus Khai, nu știu cui, dar eu am fost cel care a sarit ca ars din loc.
               Primul lucru pe care l-am făcut a fost sa ii dau jigodiei un pumn care l-a aruncat pe podea, apoi i-am luat paharul din mana lui Zeny si l-am aruncat pe jos. O ordonare a priorităților foarte nefericita, caci e posibil ca Zeny sa mai fi băut cateva inghitituri. Nu știam ce ii pusese in bautura, in cat timp isi făcea efectul si despre ce efect era vorba.
               "Dean, ce tot faci?" Tipa si incerca sa ma prindă de antebraț.
               Mi-am smucit mana, facand-o sa se împleticeasca. M-am aplecat asupra puștiului din al carui nas siroia sangele si l-am prins de marginile gecii. L-am ridicat putin spre mine.
               "Ce i-ai dat?" Am întrebat incet, printre dinti.
               "P-poftim?" Articula pustiul scâncind ca o scolarita.
               "M-ai auzit, nu o sa repet din nou."
               "Dean, opreste-te! Ce naiba faci aici? Ce e in neregula cu tine?" Tipa ticaloasa din spatele meu.
               "Spune-mi." I-am cerut prapaditului, scuturandu-l ca pe un covor murdar si inutil.
               "N-nu știu...la ce te referi."
              L-am împins inapoi pe podea si am început sa ii scotocesc in buzunare, cu mențiunea ca dacă indrazneste sa se miste o sa il fac eu sa nu mai poata sa ridice nici macar un deget pentru cateva luni. Am gasit pliculețul in buzunarul interior al gecii.
               "Ce e aia?" Intreba Zeny din spatele meu.
               "Nu vrei sa știi." Ii spuse Khai printre dinti. "Ethan, du-o la mașina. Venim si noi imediat."
               M-am cautat prin buzunare si i-am aruncat cheile lui Ethan. Nici macar nu m-am uitat spre el cand m-am ridicat in picioare si am început sa imi scot geaca.
               "Du-o in mașina mea si stai cu ea pana vin. Asigura-te ca bea apa. Nu durează mult."
                I-am simtit unghiile de vrajitoare intrandu-mi in piele cand m-a prins de mana si a încercat sa ma întoarcă.
               "Ia-o, du-o. Cine ai impresia ca ești, Morrigan? Si mai mult, ai impresia ca sunt o jucărie pe care sa o muti după cum ai tu chef? N-ai decat sa-ti rezolvi problemele cu Tony in alta parte, departe de mine!" Spuse lovind podeaua cu talpa încălțămintei.
               M-am rasucit spre ea atat de brusc si repede incat aproape a cazut din picioare. Am prins-o de cot inainte de a-si rupe gatul dar numai pentru ca speram ca o sa i-l rup chiar eu in scurt timp.
               "Știi ce e asta?" Am întrebat-o ridicand punguța transparenta in care pastilele fusesera sfaramate in prealabil. "E ceea ce amicul tau ti-a turnat in bautura. I se spune drogul violului, sunt sigur ca ai auzit de așa ceva pana acum. Mai sunt intre cinci si opt minute pana când incep sa apara primele semne ca substanța isi face efectul, așa ca taci dracului din gura si fa ce îți spun!" Am spus, ajungand sa tip de-a binelea la finalul frazei.
                M-a privit cu atâta neîncredere incat imi venea sa ii torn cu mana mea restul pliculetului pe gat. Ticaloasa idioata. S-a uitat de la mine la praful albicios si din nou la mine. A încercat sa se uite la prietenul ei pe care Aidan nu il lasa sa se ridice de jos, dar m-am mutat in fata ei in așa fel incat sa nu poata vedea nimic.
               "Mișca-te. La mașina. Acum!" I-am mai urlat in fata inainte de a ma intoarce spre nefericitul care-mi picase in maini.
               Am văzut cu coada ochiului cum Ethan a luat-o de umeri pe Zeny si a scos-o afara din bar. Am desfăcut incet pliculețul si am mirosit. Mi s-au sterpezit dintii si pentru o clipa am fost tentat sa imi îngrop limba in substanța, dar mi-am amintit ce facuse jigodia aia sau ce intenționa sa facă.
               "Haide sa vedem ce facem cu tine, amice. Am impresia ca maine dimineața o sa ai multe probleme printre care unele de natura fiziologică. Nu cred ca o sa mai poți sta in fund o vreme." Am murmurat si i-am strans atat de tare obrajii incat a fost nevoit sa isi desclesteze dintii.
               Aidan si Khai l-au tinut iar eu am golit tot conținutul in gura lui. L-am bătut pana când barmanul m-a anuntat ca a chemat politia si ca ar fi cazul sa ne căram.
               Când am ajuns la mașina m-am oprit la cativa metri de ea. Ma simteam mai epuizat decat o facusem vreodata si faptul ca Zeny stătea cu barbia pe maini si se uita la mine galeș...nu ma ajuta sa-mi vin in fire.
               "Buna, frumuselule." Imi spune apoi chicotind si plimbându-si ochii peste tot pe corpul meu. "Ce spui de-o plimbare? Te las pe tine sa conduci."
               "Futu-i." Am murmurat si mi-am lasat capul pe spate, cerând îndurare de la oricine ar fi fost dispus sa ma ajute.
                Aveam impresia ca tot universul făcea mișto de mine când m-am apropiat de geamul deschis al masinii si m-am aplecat spre Zeny ca sa ii verific pupilele, iar ea m-a prins de ceafa si si-a lipit buzele de ale mele. Exceptând faptul ca avea gust de suferinta si dezastru, nu era in firea ei. Era drogata, știam al naibi de bine cata influenta pot avea anumite substanțe asupra deciziilor si judecății umane. Am încercat sa ma indepartez de ea incet. A fost imposibil.
               "Haide sa plecam de aici." Imi ceru gemand in gura mea. "Te rog. Te rog, sa mergem la tine."
               "Mergem." Am asigurat-o si i-am îndepărtat mainile. "Promit ca mergem, lasa-ma numai un minut, bine?" Am murmurat dezlipind-o de pe mine de parca era un timbru lipit de scrisoare.
               Când m-am intors spre tampitii mei prieteni, erau rosi la fata si umflati de ras. Imi venea sa ii omor cu mainile goale, apoi sa ii invii si sa ii omor din nou!
               "De ce râdeți ca prostii?" Am sasait reprezindu-ma spre ei. "Vi se pare amuzant ca o fata a fost drogata si urma sa fie violată in scurt timp?" Am continuat simtind din nou cum impulsurile ucigase imi fac pielea sa se încingă.
               Am privit lung intrarea in bar pentru cateva clipe. As fi putut sa intru inapoi acolo, sa il bat pe nenorocitul ăla pana când nu ar mai fi avut nici un dinte de scos si nici un os de rupt. Cred ca am făcut chiar si un pas in acea directie inainte ca Ethan sa ma oprească.
                "Nu merita, Dean. Șterge-o de aici inainte sa ajungă si politia." M-a îmbrâncit incet spre mașina iar eu nu am mai ramas pe loc.
               Am urcat, am pornit mașina, dar nu am apucat sa pornesc când Zeny s-a ridicat in genunchi in scaun si a început sa-si plimbe mainile pe pieptul si bratul meu. Torcea ca o pisica si ma lingea pe maxilar si obraz.
               De ce eu? De ce. Eu?!
               "O sa fie o noapte foarte lunga, nu-i așa?" Ma intreba când am pornit mașina si am demarat incercand sa vizualizez orașul si cel mai scurt drum pana acasă la mine.
               Zeny si-a lasat mana sa alunece peste abdomenul meu si mi-a frecat partea din fata a pantalonilor. Nu a fost o surpriza pentru nimeni ce a gasit acolo.
               "Foarte lunga." Am murmurat blestemandu-mi zilele. "A naibi de blestemat de lunga."