Fear me #Maxfild Junior Vol III

Prolog

Întuneric.
Negru. Sunt înconjurat de întuneric. Nu pot vedea nimic, chiar daca îmi deschid ochii.
Lângă mine aud o respirație precipitată, și mici suspine. Întind o mână încercând să ajung la persoana care scoate aceste sunete. Dupa câteva clipe de bâjbâială prin întuneric, o gasesc. Ea scoate un mic strigăt de spaima și se retrage:
—Ssstt! Sky, sunt eu!
—Caden?
O simt cum se trage mai aproape de mine. O iau de mana:
—Mi-e friii-ică! suspină
Mă aplec spre ea și îi trag trupul micuț în brațele mele:
—Ssstt! E in regula! Suntem împreună!
—Îi vreau pe mami și pe tati! Vreau să merg acasă!
Începe să plângă din nou iar eu simt cum mi se frânge inima. Cu toate că suntem de aceeași vârstă, amandoi avem 7 ani, mereu am știut că e rolul meu să o protejez pe ea. Încerc să o liniștesc, și o mângâi ușor pe cap:
—Mami și tati o sa vina dupa noi! O să vezi!
—Promiți?
—Promit! îi raspund, cu toate ca nu știu dacă asta o să se întample.
Nu știu daca cineva o să ne salveze.