Fear me #Maxfild Junior Vol III

Capitolul 4

Mă trezesc din nou lac de sudoare din coșmar. Mă uit la ceas, e puțin trecut de trei dimineața. Nici măcar nu mi-am dat seama când am adormit, însă somnul mi-a fost repede curmat de coșmaruri, așa cum e de mai bine de zece ani. Mă ridic din pat și mă duc la baie. Îmi arunc niște apă rece pe față și mă privesc în oglindă. Vânătaia a devenit neagră iar sprânceană arată puțin mai bine. Îmi schimb hainele și le arunc pe cele de pe mine în coșul de rufe. Îmi iau cheile și mă strecor afară din casă. Pun pariu că mama și tata aud motorul motocicletei, și sunetul porții însă nu încearcă să mă oprească sa plec, au încetat de mult să mai încerce sa mă oprească.
  Afara e răcoare, iar vântul produs de viteză mi se izbește de trup. Geaca de piele îmi ține cald cât de cât, casa și mănușile ajută și ele. E pustiu afară, doar eu, cu mine și lumea asta. Conduc până la un punct mai înalt al orașului, unde opresc și mă dau jos. Amintirile coșmarului sunt încă mult prea vi in mintea mea, așa că scot jointul pe care l-am rulat încă de acasă. Îl aprind si încep sa fumez, expirând adânc. Sunetul respirației mele e singurul care disturbă liniștea nopții.
Simt cum trupul mi se relaxează. Îmi trec o mână prin părul brunet si îmi dau seama că e vremea să mă tund, l-am lasat puțin mai lung de data asta, dar e vremea să il tai.
În departare se observă răsăritul atunci când îmi pun casca și pornesc motorul. Străzile orașului sunt din ce în ce mai aglomerate si nu îmi place să conduc atunci când e așa. Mă opresc la un semafor iar lângă mine se oprește o alta masina, care aproape ca mă lovește. Înjur o dată lung, însă soferul din mașină clacsonează și deschide geamul strigând la mine chestii într-o limbă pe care nu o înțeleg. Se face verde si pornesc din nou când șoferul încearcă să se bage in fața mea brusc, așa că trebuie să frânez, aproape zburând de pe motocicletă. Furia îmi invadează venele și turez motorul. Încep să îl urmăresc printre celelate mașini, până când ajung in dreptul său si ii apuc oglinda. O lovesc de doua ori cu forță si o văd cum se desprinde din locul ei. Bărbatul pare enervat de gestul meu si trage brusc de masina dupa care se baga direct in mine. Pierd controlul motocileteti si nu pot sa pun frana la semaforul rosu din fata mea asa ca masina care vine din stanga ma loveste din plin. Sunt aruncat pe asfalt si ma rostogolesc de cateva ori. Tot traficul din jur se oprește. Întregul trup mă doare si sunt amețit. Cineva încearcă să mă ajute sa ma ridic, îmi privesc trupul in căutarea unor răni grave, însă par să fiu bine, cu toate că brațul drept mă doare îngrozitor. Omul din mașina care m-a lovit, se dă jos si observ că are capul spart iar o dara de sange ii curge pe fata, probabil că s-a lovit de parbriz:
— Îmi pare rau, ii spun eu.
Ma indrept spre motor si încerc să îl ridic însă durerea din braț mă împiedică. Omul se opreste la câțiva pași de mine. Își ține o mână peste rană, încercând să opreasca sângerarea:
— Nu pleci nicăieri până când nu ajunge poliția!
Aș vrea să îi spun că oricum nu pot conduce cu bratul asa, dar nu spun nimic. În schimb stau acolo si aștept până când vine poliția.