Fear me #Maxfild Junior Vol III

Capitolul 2

        Orele se termina la prânz iar eu nici măcar nu mai stau pe gânduri, mă duc direct spre parcare, și mă urc pe motocicletă. Am impresia că toată lumea se uită la mine, și nu greșesc. Încă din primul an de când am început liceul, am primit foarte multă atenție, cu toate că mie nu mi-a păsat niciodată. Celor de aici pe place atenția, dar mie nu. Prefer să fiu anonim. Aș vrea să fiu o umbră sau chiar invizibil.
   Îmi aranjez casca, în același timp în care Sky își face apariția lângă mine:
— Unde mergi? mă întreabă
— Nu știu încă.
— Când vii acasă?
— Mai târziu.
  Își dă ochii peste cap:
— Mama și tata vor să luam cina împreuna!
— Am să mă gândesc!
  Strig trecând în goană pe lângă ea.

    ***

       Aproape toată echipa de footbal a școlii s-a adunat acasă la Flynn Armstrong, una dintre cele mai bogate familii din oraș. Eu nu fac parte din echipa de fotbal, însă asta nu mă împiedică să fiu aici. Nu am fost niciodată împiedicat să merg într-un loc în care vreau. Unii se joacă jocuri video, au adus și câteva fete, unele dintre ele au încercat sa vorbească cu mine sau să îmi capteze atenția, însă nu sunt interesat. Sunt mult mai interesat în schimb de pastilele pe care mi le întinde Flynn:
— Ce sunt?
— Ceva foarte special! Marfă de calitate, frate!
— Nu știam că îți permiți marfă de calitate, îl iau eu peste picior.
  Flynn nu face mai mult decât să rânjească. Mă întind și iau pastilele. Le arunc în gură și le înghit cu o gură de bere. Flynn dispare iar eu mă fac comod pe fotoliu și continui să privesc în jur.

   În scurt timp, se adună tot mai multă lume și locul începe să arate ca o petrecere. Pastilele au început să își facă efectul. Gândurile îmi rulează la capacitate maximă și pot să observ detalii din jur pe care în mod normal nici nu le-aș observa. De exemplu, mă holbez de jumătate de ora la un tablou abstract de pe peretele din fata mea și mă întreb dacă e un elefant sau o găină. Aud frânturi mici de conversații din jurul meu însă nu le dau atenție. Cineva se lovește de mine, e o fata beată, își cere scuze și se împleticește mai departe pe hol. Flynn apare de undeva, pare că și el e sub efectul unor pastile:
— Maxfild! Cum îți merge? Te distrezi?
  Cuvintele nu îi sunt prea clare, și modul în care flutură sticla de Wisky pe care o ține în mâna, îmi dă de înțeles ca e și beat, însă mie nu îmi pasă:
—Încercam să îmi dau seama ce e în tabloul ăsta, un elefant sau o găină?
  Se uita și el spre tablou și dintr-o dată devine foarte serios. Îl privește preț de câteva clipe după care zice:
— Eu zic...ca e un elefant!
  Cineva îl striga și dispare, iar eu rămân din nou singur cu tabloul. Îmi dau seama că vreau ceva de băut așa că mă îndrept spre sufragerie unde e o masă lunga plină de băuturi. Apuc o sticla de votka și îmi ridic capul când se aude scandal. Fata aceea saten închis de astăzi, intră ca o vijelie și pare ca mai are puțin și explodează în clipa in care îl vede pe iubitul ei, căpitanul echipei de fotbal, cum se pupă cu altă gagică. O ia direct spre ei și o apucă pe tipă de păr. În jur se face liniște rapid și toată lumea e cu ochii pe ei. Iubitul ei o privește și cu toate că nu aud ceea ce îi spune, îmi dau seama că nu o convinge pentru ca suntem toți martori in momentul in care îl plesnește peste față. Din jur se aude un cor de ohhh. După care fata se întoarce pe călcâie și iasă din încăpere, iar băiatul o ia după ea.
   Eu ridic sticla de votka amuzat și iau o gură mare. Las lichidul să îmi ardă pieptul și să îmi dea senzația că sunt în viață.
    Luminile de aici mă deranjează așa că pornesc spre terasă sperând ca acolo să am parte de aer. Scot din buzunar o țigara și mi-o aprind. Privesc cum fumul se ridica spre cerul înstelat și expir adânc.
   O ceartă îmi întrerupe gândurile și mă uit spre marginea terasei, unde șatena se ceartă cu iubitul ei. El vrea să se apropie de ea însă îl împinge. El încearcă din nou însă de data asta o lipește de perete si pare să folosească forța. Sting țigara si o arunc pe jos. Pornesc in direcția lor și prind o mică parte din conversație:
—...dă-mi drumul!
—Am spus că îmi pare rău! Acum dă-mi un sărut!
  Ea încearcă sa îl împingă din nou dar e clar ca nu li se compară puterea. Ajung aproape, el nu ma vede, însă ea da:
— Mi se pare ca ți-a spus sa ii dai drumul, așa ca mai bine o asculți!
  Îmi scot o alta țigară din buzunar, in timp ce amândoi se uita spre mine. Tipul pare enervat:
—Ce naiba îți trebe, Maxfild? Vezi-ți de ale tale!
  Aprind țigara și trag un fum:
—Ah, eu pot să îmi văd de ale mele, după ce o lași in pace.
   Ridică din sprâncene si știu ca nu e obișnuit ca cineva sa ii răspunda înapoi. Are o construcție mare a trupului, suntem e aceeași înălțime, dar e clar ca are o forma mult mai atletica decât mine, din cauza fotbalului. Asta nu înseamnă totuși ca ma simt amenințat:
—Ea e iubita mea, si fac ce vreau cu ea!
—Eh, nu, nu faci! ii raspunde ea imediat enervată iar mie mi se ridica un colț al gurii când văd cât e de vânjoasă.
—Ai auzit-o! Acum las-o sa plece ca altfel o sa trebuiască sa te fac eu sa o lași!
  Tipul, pe care știu cum îl cheamă, însă existența sa e atât de nesemnificativa pentru mine încât nici nu am de gând sa îmi pierd timpul cu asta, ii da drumul însă se întoarce spre mine:
—Te crezi tare, Maxfild?
  Face un pas spre mine:
—Crezi ca pentru ca taicato e in parlament ești nu știu cine ce?
  Între timp, s-a adunat ceva lume în jurul nostru. Pot să jur ca acești copii miros scandalul precum rechinii miros sângele.
  Nu ii răspund si continui sa fumez. Asta pare sa îl enerveze, face un pas spre mine si ma împinge. Deschid gura si ma uit spre el:
—Nu ar fi trebuit sa faci chestia asta!
  Sting tigara si ma întorc spre el, îl privesc drept in fata si ii dau un pumn. Nu se aștepta așa ca se dezechilibrează. Își revine si se întoarce pentru runda doi, in timp ce grupul din jurul nostru se face tot mai mare. Unii își scot telefonul si ne filmează iar ceilalți scandează si strigă de parca ar fi un spectacol.