Fear me #Maxfild Junior Vol III

Capitolul 6

      DOUA SĂPTĂMÂNI MAI TÂRZIU

   Când intru în casă, mama vine spre mine:
— Avem musafiri astăzi, Caden! Te rog să te comporți frumos, o să luăm cina cu ei!
— Nu îmi e foame!
— Ah, nu te mai comporta așa! E important pentru tatăl tău să vadă ca suntem o familie unită! Nu mai e mult până la alegeri!
  Mă uit la chipul mamei și îmi aduc aminte cum era atunci când eram copiii. O vedeam precum o persoana neînfricată, ea și tata erau eroii mei. Nu exista nimic de ce să mă tem că ei nu o să mă protejeze...am crezut asta pana când nu am mai putut. Încerc să mă gândesc ce o fi schimbat-o atât de mult. A avut mereu bani, încă de când a fost mică așa că a fost obișnuită cu viața asta, însă in ultimii ani, pare ca toată atenția și concentrarea ei merge spre cariera tatei. Înțeleg că poziția lui in guvern nu înseamnă doar putere, și este oportunitatea de a face ceva cu puterea aceea. De a schimba lumea in bine. Însă mie nu îmi pasă și mai ales nu îți pasă atunci când ai 7 ani. Atunci nu îți pasă daca părinții tai sunt niște eroi care salvează lumea, vrei doar ca ei să fie eroii care te salvează pe tine:
— Te rog, nu trebuie să stai mult! Doar mănâncă puțin cu noi și apoi poți să faci ce vrei.
  Aș vrea să ii spun nu, însă ceva din mine, mă face sa accept și un zâmbet ii apare pe buze:
— Mulțumesc!
  Merg in camera mea ca sa ma schimb și sa lenevesc in pat gândindu-ma cum să îmi obțin permisul înapoi mai repede. Ultimele două săptămâni au fost foarte plictisitoare și lungi. Aș putea  încerca să le dau ceva bani ca să treacă cu vederea...însă asta m-ar face genul de persoană ce nu vreau să fiu.
Aud ușa de la intrare și voci. Musafirii au sosit însă nu cobor imediat, mai stau o vreme în camera mea, până când sunt aproape sigur că e vremea pentru cină ca sa pot mânca repede și să scap cât mai repede. Le aud conversația încă de pe scări. Intru in salon unde sunt mama, tata, Sky, doi oameni necunoscuți mie și încă o fata. Sunt surprins când realizez că o cunosc, e șatena de la scoala:
— Caden, mă bucur că te-ai alăturat la cina! Lasă-mă să îți prezint familia Beaumont!
Atât femeia cât și bărbatul se ridică și dau mâna cu mine. Când vine rândul fetei, ea nu se ridica:
— Ne cunoaștem deja de la scoală.
— Nu fii nerespectuoasă, o dojenește tatăl ei însă pe un ton care vrea să pară calm, însă mie îmi sună suspicios.
Fata se ridică totuși și uitându-se in ochii mei, îmi spune:
— Blair!
Îmi întinde mâna iar eu i-o strâng, mi-o strânge cu putere înapoi și sunt surpins. Pielea ei se simte atât de fină și delicată încât mă întreb cum poate să fie atât de delicată și puternică în același timp. Sunt atât de distras de această mică atingere încât aproape uit să îmi spun numele:
— Caden!
— In regula, acum că am făcut cunoștință așa cum se cuvine, e vremea să mâncăm!
Ma așez la masă lângă Sky, iar asta e fix in fața ei, a lui Blair. Cina e servită și mă trezesc că o privesc din când în când. Însă ea nu se uită la mine, își mănâncă doar în liniște cina, în timp ce părinții noștrii fac conversatie. Când terminăm, farfuriile sunt strânse și atmosfera e mai destinsă. Mama a spus ca acesta cina e importantă și pentru prima data sunt curios de ce. Care sunt interesele comune ale familiilor noastre. Știu că tatăl ei are conexiuni cu țările străine, însă nu știu alte detalii, nu m-au interesat niciodată.
Domnul Beaumont își impreuneaza mâinile:
— Deci, e vremea să discutam afaceri.
— In cazul asta eu o sa ma retrag, anunț.
Mă ridic și ies din salon, însă nu urc in camera mea, in schimb ies pe terasa din spate. Ma așez pe unul dintre scaunele de acolo și privesc curtea pe jumătate luminată. Stropitoarele sunt pornite și privesc cum stropii minusculi ajung pe gazonul perfect tuns.
Îmi scot pachetul de țigări din buzunar și îmi aprind una. Încep sa fumez când aud pași de tocuri, iar apoi o altă persoană e pe terasă. Mă aștept sa fie Sky, însă e Blair:
— Te-au trimis la colț? o întreb eu
Dă din cap:
— Discută lucruri importante și de securitate naționala.
Îmi place cum spune sarcastic ultimele cuvinte. Se uita spre țigara din mâna mea:
— Îmi dai și mie una?
Îi întind pachetul și bricheta, o aprinde, trage fumul in piept si îl lasă să iasă:
— Aveți o grădină frumoasă!
— Norocul tău că biletele că să o poți vizita sunt gratis astăzi!
Apuc unul dintre scaunele de lângă mine și îl trag în așa fel încât să fie cu fața spre grădina. Blair trece pe lângă mine si se așează:
— Urăsc cinele astea!
— Amin, soro!
— Uneori îmi doresc atât de mult să fiu pur și simplu o persoana normala! Dintr-o familie normală! Fără presiunea asta constatată pe care o aduc banii și puterea!
Ma uit spre ea. Am mai văzut-o înainte însă asta e prima data când o observ cu adevărat. Are parul șaten închis lăsat liber și întins, perfect. Poarta o rochie neagră cu bretele, fără decolteu adânc și de o lungime perfectă. Pantofi stiletto și își ține picioarele încrucișate. Are pielea ușor bronzată, dar nu prea închisă, doar un bronz sănătos. Nu poartă multe accesorii, doar niște cercei și o brățara dar care pot să pun pariu ca valorează o avere. E fardată cu o culoare închisă de maro care îi scoate în evidență ochii căprui. Buzele pline îi sunt colorate într-o culoare nud. Observă că o analizez așa că mă întreabă:
— De ce te uiți așa la mine?
— Nu arați ca o fată care vrea să fie văzută ca si o persoană obișnuita.
— Cum par atunci?
Ma privește sfidătoare in ochi iar eu ridic din umeri când ii răspund. Nu o cunosc destul de bine, însă din câte știu de la scoala, nu a dat vreodată impresia ca e o fată simplă:
— Pari de parcă te potrivești foarte bine in genul ăsta de lume...a banilor si a puterii.
Mă privește o clipa lungă, ca apoi să tragă un fum lung și să ridice din sprâncene:
— Uneori oamenii pot să pară ceea ce nu sunt.
Propoziția aceasta încheie conversatia noastră. Îmi termin tigara si aștept până o termină si ea, apoi ne ridicăm amândoi în tăcere. Eu urc în camera mea iar ea se întoarce în salon.