Capitolul 3

906 115 16
                                    


    Parchez motocicleta în garaj și intru pe ușa laterală. Ajung în hol și încep să urc scările spre etaj când lumina se aprinde și luminează intreagul hol. Îmi protejez ochii cu brațul preț de o clipă și privesc în sus. Mama e îmbrăcată într-un halat și are mâinile în sân. Pe chip i se citește o expresie exasperată, care se schimba în spaimă în clipa în care îmi las brațul jos:
—Caden! Ce ai pățit?
  Vine repede pe scări spre mine și încearcă sa îmi ia fața între mâini însă o resping și mă retrag. Se uită puțin dezamăgită spre mine, însă nu îmi cer iertare. Nu îmi place să fiu atins. De nimeni. Niciodată.
  Încep sa urc scările degajat, iar ea mă urmărește:
—Unde te duci? Ce ai pățit?
  Încă câteva scări și ajung in hol:
—Cine ți-a făcut asta?
—Sunt bine.
—Nu. Nu ești! Te-ai văzut în oglindă?
  Nu m-am văzut, dar nu are rost sa par panicat acum, asta o sa o panicheze și mai tare:
—Îl chem pe tatăl tau, te ducem la un doctor!
—Nu!
  Ma uit ferm spre ea, și cu toate ca ma doare, încerc sa zâmbesc:
—Sunt bine.
  Ma privește fix, cu ochii ei verzi și buzele i se subțiază. Practic pot sa văd cât de dezamagita e de mine, doar din priviri, însă încerc sa nu îmi pese. Am încetat de mult sa îmi pese:
—Du-te și spală-te! Dacă dimineața ești mai rău, te duc la un doctor și dacă trebuie sa te car pe sus, Caden!
  Dau din cap și o iau spre camera mea. Mă îndrept direct spre baie și când aprind lumina, ma surpinde pana și pe mine puțin reflexia din oglindă. Am arcada sprâncenei stânge sparte și pe obraz e sânge uscat. Pe maxilar mi se formează o vânătaie mare, însă în rest sunt în regulă. Dau drumul la apa și ma curăț, apoi fac un duș și mă întind pe pat. Nu pot să adorm iar nenorocitele astea de vânătăi dor așa că mă ridic din pat și ma îndrept spre dulap. Scot o cutie îngropată sub haine și o deschid. Rulez un joint și îl aprind. Deschid geamul și mă urc pe marginea lui, mama chiar și-ar ieși din minți dacă ar ști că am fumat in camera mea. Trag fumul in plămâni, îl țin acolo preț de câteva clipe, apoi ii dau drumul afară. Nu durează mult până când mintea îmi devine încețoșată și până să realizez e aproape răsăritul.
  Merg să fac un duș și să mă schimb, iar apoi ziua o ia de la început.

      ***

   Ușa de la dormitor mi se izbește de perete când Sky dă buzna înăuntru. Vine spre mine ca o vijelie și îmi bagă telefonul in față:
— Ce naiba a fost în capul tau?
  Ma uit spre telefon, unde e o filmare cu mine cum mă bat cu tipul de ieri. Filmarea e pe YouTube și deja are jumătate de milion de vizualizări:
—Sunt faimos!
  Rânjesc iar Sky se enervează și mai tare:
—Nu e amuzant, Caden! Uita-te la tine!
  Arată spre fata mea:
—Sunt frumos, știu!
  Pufneste exasperata:
—De ce pentru tine totul e gluma și nimic nu e serios?
  Își musca buza, așa cum face când e stresată:
—Videoul ăsta o sa ajungă cel mai probabil la știri. Stii ca treaba asta ar putea sa îl afecteze pe tata, in campanie și...
—Ah, da! Campania tatei! Cel mai important lucru din lumea asta!
—E important, Caden! A muncit mult pentru chestia asta!
  Îmi încleștez pumnii fără să realizez. Cuvintele ei mă înfurie:
—Nu am nevoie de o prelegere.
—Ceea ce ai nevoie e de cineva care să te bată mai bine și sa îți bage mințile in cap!
—Ce știi tu, Sky?
—Asta ce vrea sa însemne?
—Nu stii cât de greu e sa traiesti in lumea asta si in lumina reflectoarelor când tu vrei sa fii invizibil! Tu te-ai potrivit mereu mult mai mult decât mine în lumea asta!
—E greu. Însă ar trebuii sa fim mândrii de părinții noștri, pentru tot ceea ce au realizat.
  Nu ii mai spun nimic. E clar că nu înțelege. Nimeni nu înțelege. Nimeni nu și-a făcut destul timp cât să înțeleagă...sa mă înțeleagă pe mine.

   ***

—Arăți de parcă ai fost lovit de o mașina! îmi spune Chloe în timp ce linge o lingură plină de înghețată
—Mai bine zis de parca cineva te-a lovit cu o bâtă! intervine și Hailey
—Eu rămân la cea cu mașina!
—Nu aveți nimic mai bun de făcut decât să ma analizați pe mine? îmi întreb verișoarele
  Ele se uita de la una la alta și ridica din umeri:
— Nu.
  Chloe e încă cea mai mică dintre noi, dar îmi permit să ma uit urât la Hailey:
—Hey! Nu te uita așa la ea, noi ne facem doar griji!
  Normal că Jordan trebuie sa apară și să îi ia apărarea lui Hailey. Ăștia doi au fost născuți in aceeași zi cu un motiv. Uneori am impresia ca sunt gemeni mai mult decât sunt eu cu Sky, iar ei sunt doar verișori.
  Mă ridic de la masă și mă apropii de piscină. Îmi scot tricoul și mă întind pe un șezlong. Aud un scârțâit și îmi dau seama că cineva își pune un scaun lângă mine. Fără să deschid ochii, spun:
—Dacă aveți de gând să vă bateți joc de mine, vă bag cu capul în piscina.
—Nu cred ca ai reuși, dar mi-ar plăcea sa te vad încercând!
Deschid ochii si îl vad pe unchiul Thomas așezat lângă mine, cu o bere in mâna:
— Draguțe vânătăi!
— Nu începe si tu, te rog!
Ridică mâinile defensiv:
— Nu încep nimic! Când eram de vârsta ta aveam si mai rele! Poți sa o întrebi pe mătușa ta de cate ori m-a bandajat!
Ne uitam amandoi in directia mătușii Eli, care chiar atunci se uita si ea spre Thomas. Acesta ii face cu ochiul iar ea si dă pe ai ei peste cap, ceea ce îl face pe el să râdă si sa bea o gura din sticlă:
—O iubesc pe femeia aia la nebunie. Dar si ea mă iubește.
Isi îndreaptă din nou atentia spre mine:
—Dar tu, Caden?
—Eu?
—Tu ai pe cineva pe care iubesti?
Ridic din umeri:
—Pe mine.
Thomas pufneste:
—Cred ca ai mostenit-o pe maicăta la încrederea asta de sine!
Ridic din umeri fără sa mai adaug ceva. Aș vrea sa plece, nu îmi place când oamenii imi pun întrebări. Nu îmi place in general sa vorbesc cu oamenii. Thomas se apleacă in fața de parcă e gata sa imi spună ingredientul secret din burgerii de la Krusty Krab:
—Tu ai ceva aparte, Caden, dar cred ca nici tu nu realizezi ce e.
  Ma privește o clipa apoi din senin spune:
—Vreau sa îți fac o propunere.
—Ce propunere?
—Vreau sa te învăț cum sa nu mai vii cu fața așa acasă!
—Ai spus ca si tu veneai la fel!
—Exact! Daca te-ai bătut acum, o sa o mai faci, e in sângele tau de Maxfil. Însă e mai bine daca ești pregatit!
  Se ridică de pe scaun și îmi aruncă o ultimă privire:
—Gândește-te la ceea ce ți-am spus!
  Îl urmăresc cu privirea până când ajunge la masă cu ceilalți apoi oftez adânc si mă întind din nou pe șezlong, însă starea mea de relaxare a disparut.

Fear me #Maxfild Junior Vol III Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum