Întuneric.
Negru. Sunt inconjurat de intuneric. Nu pot vedea nimic, chiar daca îmi deschid ochii.
Lângă mine aud o respirație precipitată, și mici suspine. Întind o mână încercând să ajung la persoana care scoate aceste sunete. Dupa câteva clipe de bâjbâială prin întuneric, o găsesc. Ea scoate un mic strigăt de spaimă și se retrage:
—Ssstt! Sky, sunt eu!
—Caden?
O simt cum se trage mai aproape de mine. O iau de mână:
—Mi-e friii-ica! suspină
Mă aplec spre ea și îi trag trupul micuț în brațele mele:
—Ssstt! E in regula! Suntem împreună!
—Îi vreau pe mami si pe tati! Vreau să merg acasa!
Începe să plângă din nou iar eu simt cum mi se frânge inima. Cu toate că suntem de aceeași vârstă, amândoi avem 7 ani, mereu am știut că e rolul meu să o protejez pe ea. Încerc să o liniștesc, si o mângâi ușor pe cap:
—Mami si tati o să vină dupa noi! O să vezi!
—Promiți?
—Promit! îi răspund, cu toate ca nu știu dacă asta o să se întâmple.
Nu știu dacă cineva o să ne salveze.
Sunt sigur însă că mama si tata ne cauta, trebuie să fi observat că am dispărut până acum. Îmi aduc doar aminte cum am mers la culcare, mami și tati nu erau acasă ca să ne învelească, însă bona noastra a facut-o. A stat cu noi până când am adormit. Apoi, am fost treziți dintr-o dată, niște oameni cu măști, și arme, ne-au luat din pat și ne-au scos afară din casă. Ne-au legat la ochi și ne-au urcat într-o mașină. Am mers o vreme până când s-au oprit undeva, și de atunci stăm aici. Nu știu cât timp a trecut de atunci totuși...Poate doar câteva ore...însă mie mi se par zile. Nu am primit nimic de mâncare sau de băut iar burtica îmi scoate sunete ciudate. Îmi e foame. Îmi e somn si sunt speriat.
Daca mami si tati nu știu cum să ne găsescă? Trebuie să fac ceva, daca nu pentru mine, atunci măcar pentru Sky. Trebuie să am grijă de ea!***
— Noapte grea?
Thomas mă trezește din visare. Îmi iau brațul de pe marginea geamului și mă uit spre el confuz. Arată cu o mână spre mine:
— Ai niște cearcăne de zici că nu ai mai dormit de o săptămână.
Vreo 10 ani mai bine zis, însă normal că nu îi spun lui asta. Nu o spun nimănui. In schimb mă dau jos din mașină încercând să schimb subiectul:
— Deci, ce facem din nou aici?
— Astăzi este ziua când începem adevarata muncă!
Thomas deschide ușa de la sala de sport și când intru înăutru observ o grămada de cutii noi:
— Cine o să renoveze locul ăsta?
— Noi!
— Noi doi?
— Dap. O sa îți prindă bine! Am adus până și o boxa, plus că am aranjat să avem curent și apă!
Și ca să îmi demonstreze pornește boxa, își conectează telefonul și in încăpere începe să răsune Enrique Iglesias Bailando iar eu nu pot decât să pufnesc in râs pentru că scena din fața mea e mult prea hilară, mai ales zâmbetul larg si mândru de pe fata lui Thomas:
—Nu deranjăm vecinii?
—Aici nu suntem în cartierul tau de snobi! Dacă cineva depunde plângere prin părțile astea e ca a fost înjunghiat nu că a ascultat muzică!
Ridic din mâini defensiv. Thomas îmi aruncă un zâmbet larg:
— Acum, la treaba! Nu avem toată ziua!
Și chiar nu avem. Peste o ora încep cursurile, însă încercăm sa facem cât de mult posibil. Thomas e pus bine pe treabă așa că începem să vopsim pereții. Facem cât apucăm, mă duce apoi la școală și continuăm în aceeași manieră următoarele doua săptămâni. În cea de a treia săptămâna sala deja arată mult mai bine. Pereții sunt ca noi, și am adăugat niște stickere uriașe. Am spălat și curățat podelele, și acum avem saltele noi. Ringul de box e tot acolo, plus doi saci noi. Avem echipament și toate cele necesare. Imi șterg mâinile de pantalonii murdari. Thomas mă bate pe spate:
— Merităm câte o bere!
Îmi întinde una iar eu o accept. Le deschidem și le bem împreună. Când ma lasa acasă, cum mă dau jos din mașina, ma striga:
— Puștiule!
Ma întorc spre el:
— Dormi bine în seara asta. Maine începem antrenamentul!
Dau din cap cu toate că știu ca nu o sa fiu în stare sa dorm, însă o sa ma descurc eu, așa cum am făcut in toți anii aceștia. Proiectul cu sala mi-a ocupat atât de mult timpul in ultimele trei săptămâni că abia acum realizez ca nu am fost la nici măcar o petrecere. A fost un sentiment nou, să simt ca am un scop și că lucrez pentru ceva final. Atunci când toată viața ai tot ceea ce îți dorești, pierzi satisfacția de a muncii pentru ceva, deoarece îl poți obține oricum.***
La 6 dimineața Thomas e in fața casei. Îmi iau cu mine o geantă cu haine de schimb și intru in mașina. Ajunși la sală, începem cu o încălzire. Niște exerciții de bază, după care, începe adevăratul antrenament. Thomas parcă se transforma, are și un afurisit de fluier pe care îl folosește de fiecare data când sunt aproape să cedez. La final sunt rupt. Mă simt epuizat și mă doare întregul trup:
— Ai o condiție fizica mai rea ca bunica.
— Bunica ta e moartă.
— Exact!
Mă uit la el urât, in timp ce inima încă îmi bubuie in piept din cauza efortului fizic:
— Du-te sa faci un duș! Te duc la școală după asta.
Ma ridic de pe podea cu un geamăt si merg la micul duș. Dau drumul la apa si aștept sa se încălzească. Trec vreo cinci minute până să îmi dau seama ca nu o să se întâmple așa că mă spăl cum pot sub apa rece si mă schimb cu hainele curate. Thomas mă așteaptă in mașina, mâncând un covrig cu brânza:
— De ce nu mi-ai spus ca nu e apa caldă!
— Îți face bine. Te înviorează!
Ma uit la el urât:
— Covrigul meu unde e?
— Pfff. Eu mi l-am cumpărat singur pe al meu si mi l-am adus de acasă. Ești destul de mare încât sa nu îți pună mami pachețel.
În clipa asta îmi vine să ii smulg covrigul ăla din mâna și sa ii dau cu el in cap. De parcă mi-ar citi gândurile, se uita la mine si își trage covrigul mai aproape de el, mijind ochii:
— Nici să nu te gândești.
— Du-mă la școală. O sa îmi iau ceva de acolo.
Thomas pornește mașina si mă duce până in fața școlii. Mă doare până si când deschid ușa, iar când văd rânjetul satisfăcut de pe chipul său, am grija sa nu fiu foarte atent atunci când închid ușa. Îl aud strigând in urma mea, dar îl ignor, cu un rânjet pe buze, cu toate că sunt cu spatele iar el nu poate să îl vadă.Continuarea pe JULIASBOOKS.NET 🥰Fii alături de mine și află în exclusivitate povestea lui Caden Maxfild!
Link: https://www.juliasbooks.net/
CITEȘTI
Fear me #Maxfild Junior Vol III
RomanceSecretele cele mai întuncecate sunt cele îngropate undeva adânc în interiorul nostru. Suferinta se manifesta in multe forme si e decizia noastra daca o lasam sa ne doboare sau sa ne faca mai puternici. Caden e un mister. Toata lumea stie cine e, d...