Momentele spumoase ale lui Sebastian Sânge de Viperă și conacul de fildeș

Moarte și nemoarte

   Și așa Serghei a devenit ajutorul de nădejde al lui Sebastian Sânge de Viperă.
   La început, camarazii vampiri nu au înțeles alegerea stranie pe care Împăratul a făcut-o în a își alege ca aghiotant o rablă de muritor, dar cu timpul au ajuns să priceapă matematica din spatele alegerilor Sale enigmatice...

   - Stăpâne Sebastian Sânge de Viperă, am terminat de irigat și cântat melodia preferată tuturor trandafirilor azurii, cu ce aș putea a vă fi de folos în continuare? spuse Serghei lui Sebastian, făcând o mică plecăciune.
   - Hai măi Serghei, ți-am spus că nu este nevoie de asemenea formalități. Îmi poți spune doar "Stăpâne Sebastian". zise Sebastian Sânge de Viperă care ședea cu picioarele încrucișate pe un fotoliu și degustând un sorbet de căpșuni.
   - Of, mă scuzați, Stăpâne Sebastian...
   - Nu-i nici o problemă. Mă rog, revenind la ale noastre. Bravo ție cu această performanță, deși da, adevăratul adevăr este că mai am nevoie de tine în a-mi îndeplini o dorință arzătoare.
   - Și care ar fi acea dorință?
   Serghei se pune pe pernuța sa din dreptul măsuței de pe care Sebastian își colectează lingura plină cu sorbet și ceaiul de mușețel. Așteaptă cu ardoare la stăpân să-și verbalizeze ordinele.
   Întunecimea sa ia o ultimă sorbitură de ceai și grăiește:
   - Te doresc aproape de mine într-o misiune. Știu că ești obișnuit a roboti pe la palat în absența mea, dar de data asta te vreau parte din aventură.
   Serghei rămâne mut, nu știe cum să reacționeze la acest privilegiu lipsit de margini care i s-a pus în cale.
   - Dar.. Dar cum așa ? Aveți cu adevărat încrede în mine? Mă vedeți în stare ca un adevărat însoțitor în misiunile dumneavoastră sângerii? săracul abia putu spune.
   Sebastian dă din cap aprobator.
   - Serghei, cum să-ți zic eu ție... Te subestimezi. Nu îți vezi adevăratul potențial și doare amarnic. Tu nici în ziua de azi nu îți înțelegi scopul, dar la sfârșitul aventurii în care te-am invitat sper să pricepi.

   Aventura se desfășoară sub ochii muritorului ca o ață deșirată a unui pulover. Sunt doar ei doi, fără alți vampiri care să îi acompanieze sub cerul întunecat al nopții, lumina lunii roșiatice oglindindu-se în lacul de printre copaci.
   - Mironosițele sunt pe aproape, le simt mirosul. Executarea.
   Și Serghei pune în aplicare ceea ce Regele Întunericului l-a învățat.
   O ia înainte în pădure și fix unde bate astrul mai tare, acolo luaseră popas mironosițele. Stăteau și fredonau o melodie neidentificată (Tzanca Uraganu - Jale mare), când dintr-o dată se regăsesc imobilizate de pânza de păianjen a muritorului.
   - Nu vă mișcați trupurile plăpânde, durerea va lua sfârșit curând.
   Și Sebastian se pogoară de printre copaci asupra femeilor ca o mantie opulentă. Își începe ospățul, ucigând prima mironosiță și sugându-i sângele proaspăt din gâtlejul ei lung.
   - Acum înțelegi, Serghei? Ești un talent înnăscut, și de aceea doresc să îți ofer o șansă unică.
   Și îi taie gâtul la următoarea prăpădită, uitându-se în ochii băiatului fără să-i clintească de pe acesta, roșiaticul lunii oglindindu-se între ambele perechi de priviri.
   - Suge-i săngele.
   Serghei face ochii cât cepele, șocat de asemenea propunere.
   - Propunere pe dracu, e un ordin.
   Și se apropie încet de gâtul mironosiței, neînțelegând cum ar trebui să o atingă, aceasta se zbătea în agonie, deși legată fedeleș.
   - Hai azi, că se răcește, adaugă Împăratul.
   La cuvintele acestea apăsătoare care i-au trimis fiori lui Serghei, își înfige dinții în femeie și ii linge sângele călâi, pătându-se de teroare și nesiguranță.
   Își ridică privirea rușinoasă spre Sebastian, nefiind capabil momentan de a conștientiza că are fața roșie ca luna.
   Întunecimea sa, pentru prima dată în viața lui Serghei, îi oferă un rânjet prin care îi poate vedea toți colții.
   - Cum ți s-a părut? Mai vrei?
   - Mă simt... Mi-e rușine! Sunt plin de rușine! De ce mi-ați făcut asemenea lucru?! Nu sunt ca dumneavoastră, nu ar trebui să mă bucure asemenea lucruri și totuși... gâfâi muritorul printre lacrimi, căzând în genunchi lângă femeile care urlau la cer spre Dumnezeu.
   - Nu pricepi nici acum? Pentru ce te-am pregătit atâta timp... Serghei. și se pune în genunchi lângă acesta pentru prima dată, fiind la același nivel, si atingându-i umărul cu mănușa dumnealui de piele neagră. Vreau să mi te alături, să fim vampiri împreună. Să trăim amândoi veșnic!
   Sebastian se apropie și mai tare de acesta, prăpăditul ce să mai zică, că nu mai zice nimic. Este copleșit de miliarde de sentimente, majoritatea de plăcere, celelalte de rușine. Cum poate el, un oarecare, să ajungă la prestanța unui adevărat monarh?
   - Stăpâne Sebas-
   Și domnul îi pune degetul pe gura lui plină de sânge rece.
   - Ești al meu sau nu? Un sclav nu doresc să țin, eu vreau un partener. Doresc să înveți din respectul de mi l-ai oferit tu atâta timp și să ți-l oglindești ție. Meriți totul, din partea mea, tot ce mi-ai putut tu oferi, chiar mai mult. Ce pot eu să îți ofer.
   Și vampirul își taie gâtul cu candoare, apropiindu-l de Serghei.
   - Gustă-mi sângele și o sa fim unul.
   Din gâtul splendidului viperin curgea un lichid negru, dar cu un volum inexplicabil de adânc, ochii ți-i puteai pierde și îneca de 20 ori într-o picătură.
   În capul lui Serghei erau 100 de gânduri. Nu mai exista linie între om și neom, bun și rău, zeu și sclav, respect si indecență. Nu voia să interpreteze greșit, era speriat, dar a făcut exact ce i s-a spus.
   Și-a atins buzele de gâtul lui Sebastian și așa l-a cuprins o flacără infailibilă. O simțea în tot corpul, de parcă renăștea sub forma unei noi specii. Transformarea s-a derulat repede, dar secundele petrecute de trupul lui asupra Împăratului s-au simțit ca decenii, nenumărate decenii și totuși parcă n-ar fi vrut să sa termine.

   Muritorul devenise nemuritor.