Momentele spumoase ale lui Sebastian Sânge de Viperă și conacul de fildeș

Ale dracu' de ghinioane

     Din sărut, Serghei deja se pierduse cu firea, în mintea lui parcă mai erau încă 10 ca el. Unul îi spunea să continue sărutările și atingerile, încă unii să îl dezbrace pe Sebastian, iar altul să se arunce pe fereastră, să-și zdrobească creierii de rușine.
     Alegerea a fost făcută, muritorul deja îl cocoțase pe vampir pe birou fără să-și dea seama câți metrii făcuseră de la fereastră până în acel moment. Nu se mai auzea absolut nimic în jur, decât respirațiile lor, câteodată ezitând, alteori expirând în plăcere, exasperate de restrângerea de fațadă. Se doreau, câteodată cel mai greu este să accepți ce este mai adevărat.
     Sebastian nu spunea absolut nimic, parcă până și Măria Sa era rușinată, dar Serghei era mai nestăpânit, cuprinzând un picior de al Împăratului și descălțându-l. Începu să-i ridice fusta, sărutându-i genunchii. Mantia îi căzu de pe umeri, iar cămașa deja îi era în proces de a-i fi descheiată. Ce descoperi Serghei în următoarele momente îl prinse cu garda jos.
     Umerii Întunecimii sale și brațele Îi erau pline de cicatrici, incluzând si alte locuri evidente. Atunci și-a dat seama că poate Împăratul era atât de secretos cu motive întemeiate. Chiar trecuse prin multe nenorociri, știa că nu oricine ar fi putut înțelege sau rezista.
     Cicatricile lui Sebastian fură toate sărutate una după alta, după care se regăsi cuprins într-o îmbrățișare. Deja era copleșit până peste cap, gata să leșine. Își coborî bărbia pe umărul lui Serghei, suspinând aproape de urechea sa. Mâinile începură să-i joace pe spatele muritorului, atingerile trimițându-i fiori, o scânteie zărindu-se în violaceul din ochii lui.
     Așa începu să se înfiripe beleaua. N-a fost ultima, n-avea să fie ultima. Au continuat în acte asemănătoare o perioadă bună după acest eveniment.

Serghei deja devenise mai personal cu Împăratul Întunericului, cine s-ar fi gândit... Totuși, un lucru mai era de făcut, acesta fiind infiltrarea muritorului în camera lui Sebastian.
     - Aceasta este, în propria sa glorie cea mare. Nu știu de ce ai vrut așa tare să o vezi.
     Tânărul începu să dea târcoale încăperii. Dă atenție perdelelor duble care acopereau ferestrele, culoarea roșiatică îmbătând împrejurimile într-in lichior fatal, atenție rafturilor pline de diferite cărți și colecții de bijuterii, atenție patului dublu cu baldachin, cuverturile cu model fleur de lis prelingându-se până la covor, atenție pereților întunecați, umpluți de diferite lucruri, cum ar fi picturi oarecare si oglinzi încadrate în rame pretențioase, atenție atmosferei de mormânt pervers. Nu se aștepta la nimic mai mult sau mai puțin, dar ușa ferecată de după masa de machiaj a Împăratului îl sorbea din priviri.
     - Da, acolo nu ai voie, Serghei. Este pur și simplu o altă cameră conectată cu aceasta, mult mai plictisitoare decât cea în care ne aflăm. Aici poți sta cât vrei, eu o să iau o gură de aer.
     Și Împăratul plecă, lăsând curiosul individ să bântuie în camera Măriei Sale.
      Vă așteptați ca muritorul să rupă balamalele ușii secrete, dar această așteptare este doar atât, o așteptare în zadar. Băiatul se repezi la dulapul lui Sebastian, căutând după lenjerie și toate cele, atingând cu vârful degetelor fiecare piesă vestimentară, adulmecând la parfumul îmbălsămător.

     - Ce mai porcărie! Ăștia doi n-au pic de creier în cap... zise State Potcovarul la auzirea noilor vești, cum că cei doi sunt împreună.
     - Sire, este adevărat, Sebastian Sânge de Viperă și Serghei sunt un cuplu! gemu ca spiridușul cel mai mic spion pus la cale de state.
     - Un cuplu de imbecili, această apropiere a lor va face căderea lui Sebastian de pe tron și mai dureroasă... Deja îmi vine să râd când mă gândesc, voi nu pricepeți că nu mă mai pot abține în preajma lor în a nu exploda în hohote? Totul este caraghios ieșit din comun, devin fără astâmpăr...
      Slugile parșive ale lui State nu au completat cu nimic, îi cunoșteau dorințele și nu puteau a se juca în preajma lui. Un pas greșit însemna moarte.

     Deși Sebastian nu mai simțise asemenea sentimente niciodată, încerca să nu se lase orbit de ele. Acest lucru era aproape imposibil, atunci când era cu Serghei parcă toate problemele îi dispăreau cu totul, sau chiar de nu dispăreau, măcar se ușurau, părând mai mici. Ceva Îl reținea pe Lord din a acționa asupra sentimentelor Dumisale, nu voia să-l piardă pe Serghei, de prea multe dăți a pierdut persoane dragi, aici avea să fie ultima picătură de se întâmpla.
     De obicei, Sebastian are o intuiție pe cinste, totuși, de data aceasta și-ar fi dorit să se înșele. Putea adânc în inima Dumnealui neagră ca noaptea, în tot corpul și sufletul, putea simți cum avea să se întâmple o nenorocire grozavă.