Story of my life!

Capitolul 12-De ce mi se intampla mie totul?

Foarte obosita, am ajuns la biserica unde eram cazati. Ne-am facut paturile, ne-am schimbat cu toții si pana la urma a dormit tata si unchiul cu noi.

M-am urcat in patul meu si am aprins telefonul si am vorbit cu Madalin. Tata pusese niste Bancuri de pe YouTube care ma făceau sa rad in timp ce vorbeam cu Madalin . Dar mi-am luat căștile si am pus melodia noastra "Cascada- Everytime we touch ". Intr-un fel imi venea sa plang pentru ca imi aminteam cat puteam sa il iubesc pe Madalin. Puteam spune ca el a fost o dragoste adevarata la distanță . M-am pus sa ma culc, sperând ca totul nu era doar un vis tot ce mi se intampla.
***
A doua zi urmând pregătirea pentru reîntoarcerea acasă , ma trezesc, destul de obosita datorită faptului ca am stat pana târziu, fiind ora 8, pentru ca trenul pleca in jur de ora 10.
Buuun.. Deci totul pregătit, sa ma încalț , si vad o mingiuță roz in colțul patului de lângă ieșirea din camera. Nu stiu ce era cu ea acolo ,nu o văzusem pana acum. In fine, pierdeam timp daca stăteam sa ma mai gândesc.

Am ieșit cu toții , afara ploua destul de rău, pentru ca era un lac in curtea bisericii de iti ajungea pana la glezne.
Dubița in care trebuia sa ne urcam era chiar langa biserica deci credeam ca nu ne vom uda asa de tare.
Dar am constatat abia când am ajuns la mașina ca eram loarca...trist.. -_-

Am plecat cu toții spre " Gara de NORD Timisoara" . Am ras tot drumul,ce am făcut numai 15 minute .

Ne-am dat jos din mașina, la fel si bagajele noastre , urmând sa mergem sa cumpăram biletele de tren.

Am rezolvat-o si pe asta, dupa am mers  si ne-am urcat in tren.

Trenul a plecat , noi bine , nu a fost aglomerat trenul ceea ce a fost perfect .
Pai treaba e ca deja au trecut 6 ore iar noi ne plictisisem. Ploua destul de bine afara .

Frumoasa a fost treaba cand trenul a început sa încetinească , oprindu-se .
Întrebarea noastră a fost "de ce?". Dupa am fost anuntați ca drumul a fost inundat, si am părăsit traseul principal.🌧

Bun.. Încă 3 ore adăugate .
Ok, drumul mu a fost chiar asa de plictisitor . Cărti de joc, râsete, a fost "neplictositor". A fost o experiența a mea , care , pot spune ca m-a schimbat . A fost a doua călătorie, inafara de excursia din clasa a doua:)

***
Trenul încetinește , mergând usor spre gara ..
Ajunge in "Gara de Nord", noi deja pregătiți de coborâre . Luăm bagajele si coboram îndreptându-ne spre ieșire, unde , autobuzul era in stația sa . Ne-am luat ramas bun de la ceilalți , urmând sa ne urcam in autobuz .

***
Am ajuns in sfârșit acasă . Acasă . Locul cel mai liniștit . Slava Domnului ca am ajuns , ora era 10 si ceva , eram foarte obosita , dar i-am dat un mesaj lui Mădălin ca am ajuns cu bine si ca ma culc .

Dupa ceva timp..

Zilele trec , totul cum era , nici-o problema intre mine si Mădălin al meu.
Pana in ziua asta .
Primesc mesaj de la Mădălin , întrebându-ma daca pot sa vorbesc  la telefon. I-am răspuns ca da .
Am ieșit afara , in grădina :) pentru ca tata încă nu știa de mine si Mădălin .
Eram afara , si il sun. Imi raspunde, si vorbim la fel ca in fiecare seara . Era ora 9:30. Ceva nu era in regula . Vorbea precum imi ascundea ceva , si nu stiam ce . Ducea vorba spre relația noastră la distanța . Imi spunea ca ii pare rau ca suntem asa de îndepărtați , ca ar face orice sa fie langa mine .. Partea cea mai proasta pentru mine , a fost atunci cand cerul a început sa cada peste mine . Atunci cand mi-a spus , ca , intre noi.... nu...va merge asa .. Ca trebuie sa luam o pauza .. O pauza pana cand vom putea sa ne vedem des , cand vom fi unul langa altul .
Inima mea imi bătea din ce in ce mai tare , crezând ca este o gluma ..
-Doar glumești , nu? spun , sperând ca răspunsul sa fie da.
-Nu.. imi pare rau , nu am vrut sa se ajungă la asta , o fac pentru tine ..
-Pentru mine ? Tu te auzi ce zici ? Bine pentru mine ?!
-Distanta e prea mare, nu ne vedem nici-odata.. spune el, cu o voce trista , dar pentru mine nu părea asa .
-Mai tii la mine? il întreb, cu lacrimi in ochi, abia vorbind.
-Da! Normal ca da ! Doar ca vreau sa iti găsești ceva mai bun ca mine . Pe cineva ce poate sa te țină in brațe , sa te sărute pe frunte , sa iti spună cat de mult tine la tine .
- Nu imi trebuie asta ! Te am pe tine, si am tot ce imi doresc , nu vreau pe altcineva , spun  eu orbita de iubire..
- Stiu, te înțeleg , si imi pare rau . Si te rog nu mai plânge ca ma faci si pe mine ..
- Nu ma pot oprii, simt ca explodez.. Nu pot face față..

Abia mai puteam sa ma țin pe picioare , plângând , uitându-ma la luna plină , crezând ca universul imi dorește moartea.

Am vorbit , încercând sa ii explic ca nu e nevoie de asta , sperând ca încă mai pot face ceva .. Ca ceva acolo din inima lui sa ii spună ca nu e bine ce face .
Dar nu a fost asta ..

Următoarele 3 zile le-am petrecut in lacrimi, scriind mesaje către el, dându-mi o șansa ca pot schimba alegerea lui. Dar , doar imi vedea mesajele , nu imi si răspundea la ele .

Nu ii pasa . Ma gândeam ..oare ce l-a făcut sa se despartă de mine . Sa își bată joc de ce simt . Credeam ca toți băieții s-au oprit la el . Dar poate ca nu era asa .  Oare mai puteam iubi? Cu siguranța . Dar pe cine ? Pe următorul băiat care imi va frânge inima ?

#Okk ! Am scris , in sfârșit si capitolul asta ! Sper sa va placa . Comentați , apreciați , orice ma poate ajuta sa continui ❤️