Story of my life!

Capitolul 11-Sunetul inimii este ca sunetul unei viori.

Cat de frumos! Sa fii intr-un oraș, si sa nu iti vina sa crezi cat de frumos este, si ca tu chiar esti acolo. Doar nu iti vine a crede.

Ei bine, am ajuns, m-am cazat, intr-o biserica, deoarece eu m-am dus la jumate din familia mea, care sunt pocaiti si ne-am cazat la biserica. Nu una oarecare. Una foarte frumoasa, spațioasa, si erau camere separate, cea a baietilor si cea a fetelor. Fiecare camera, avea cam 2-3 paturi etajate. La fete au fost decat doua etajate si doua normale. La baieti au fost doua etajate si unul normal.
A fost chiar destul de ok. Nu am avut probleme. Este chiar placut sa dormi intr-un pat etajat. Eu una nu am dormit intr-un pat dinasta.

Cand am ajuns, era soare. Dar dupa tinpul s-a cam înrăit . Normal ca ii dădusem mesaj lui Madalin ca am ajuns. Si el era fericit ca dupa atâta drum, in sfârșit am ajuns si eu.

***
Nu foarte multă lume, muzica religioasă, fara băuturi alcoolice, fara dansuri, muzica la vioara , chitara, si voce, tot in stil religios. Concluzie? Nu ma mai voi duce vreodata la nunta de pocaiti. Mi-a ajuns ziua aia.

Eram îmbrăcata in rochia mea alb-negru cu pantofii mei negrii cu platforma, ce am umblat dupa ei o zi întreaga. M-am asezat langa masa mirilor Ștef si Iulia ,si a mirilor , chiar lânga naș .Adica el era cel ce cânta la vioara, si voiam sa tin vioara lui. Stiu ca mi-a promis ca ma va lasa sa cant la ea.

Pana atunci, am fost cu Vali , Nașii si matușa Alinuța sa facem poze, langa restaurant , unde era un loc foarte frumos, si era ca un mic acvariu unde erau numai pesti mici si roșii foarte frumosi. Am facut poze acolo, si la o moara care era langa acvariu. Se vedea asa de frumos apa..

Dupa ce am facut pozele, a inceput sa ploua. Am dat sa ne ducem spre restaurant dar i-am zis mătușei mele sa ne oprim sa arunce buchetul ei. Ea fiind domnișoara de onoare. Era un covor roșu afara si se vedea si frumos. Asa ca i-am spus lui Vali sa faca si poza. A aruncat buchetul, iar eu, normal ca l-am prins. Eram mândră de mine:))

***
O ultima melodie s-a mai cântat la vioara la nunta aceasta. Sincer, nu a fost atat de rea. A fost convenabila. In rest pentru ca nu a fost muzica normala sau alte chestii, nu a fost deloc convenabil.

Stăteam la masa, si aud cum ma striga Ștef sa ma duc sa ma învețe putin sa cant la vioara. Un zâmbet imens a apărut pe fața mea, imediat cand l-am vazut cu vioara in mana. M-am dus la tata sa ii zic ca ma duc cu Ștef, iar el a spus ok.

M-am dus dupa el, am intrat intr-o încăpere unde erau cateva fotolii , iar noi am stat in picioare. Mi-a dat vioara, el a venit in spatele meu sa imi aseze mâinile corespunzător , si mi-a spus , corpul sa fie cat mai relaxat, sa nu stau încordata. Cred ca si-a răcit gura degeaba, iar eu tot ca mine am facut de am stat încordata de frica sa nu greșeasc cumva. Am inceput sa dau din chestia aia, ca un bat, cum se numea? A, arcuș , cred, iar vioara scotea niste sunete asa de line si de frumoase. Eram toata numai zâmbet doar cand imi imaginam cum stau eu intr-o sala mare de spectacole si cant in fața a mii de oameni. Cam asa ma simteam eu de eram încordata :)

Nu era asa greu sa canți la o vioara, doar trebuia sa te obișnuiești si sa faci cumva sa scoată niste sunete care sa sune cat mai bine. M-am apucat si eu sa cant ,, O vioara mica'' . Asta era tot ce imi venea in minte. Asa ca m-am apucat sa cant acolo. Deci nu imi venea sa cred cat de bine se auzea, era prima oara cand pun mana pe asa ceva si deja sunt o artista :D