Story of my life!

Capitolul 14- Decisiv?

Cateodata viata te ia prin surprindere si mai rau te zapaceste. Ma simteam vinovata pentru ca eram chiar vinovata. Apoi ce era sa fac? Ce puteam face in privinta asta? 

Eram in vacanta de iarna. Am vorbit cu el cateva seri la rand si i-am spus ca m-am indragostit de el. Culmea ca mi-a spus si el ca ma place. 

De aici era mai greu. Era imprevizibila despartirea de Doris. Si am facut-o la un moment dat. Motivul nu era doar unul. Erau doua. Parintii mei erau de parere ca era mult prea mare pentru mine si sa incerc sa rezolv asta pentru binele meu. Nu am vrut sa ii ascult deorece stiam foarte bine cum functioneaza lucrurile.

Am incercat sa nu ma gandesc doar la mine, insa stiam ca lucrurile nu vor mai merge intre mine si Doris daca eu continui sa fiu indragostita de Luigi. M-am despartit de el facand primul pas spre minciuna, am preferat sa ascund adevaratul motiv al despartirii noastre. Ca eu eram indragostita de altcineva.

Mi-a fost greu, plangeam si incercam sa accept ca poate fac o greseala dar nu mai era bine pentru nimeni. Ma simteam oribil dar stiam ca altfel nu pot face. Deja intrasem intr-o relatie cu celalalt tip. M-am acceptat.

Venise momentul sa ne veden iar eu ma simteam oarecum distanta de el poate din cauza ca era prima oara cand ne vedem in timpul relatiei. Ne obisnuisem unul cu altul . Stiamm ca nu mai merge si eram distanti unul de altul.

APOI...

Asta nu a mai tinut mult si ne-am despartit. Stiu, o spun sec doar sa trec mai repede peste asta. Trecuse putin timp dupa ce ma despartisem de el apoi, involuntar am inceput sa vorbesc cu Razvan. Razvan Visan. Da, el. Mai stii? Omul de care am fost indragostita foarte mult timp dar el a fost prea nepasator si indiferent ca sa observe. Ne-am cerut numerele de telefon si am inceput sa vorbim. Ne trimiteam mesaje vocale si ne simteam foarte bine ca vorbeam. Ma indragosteam de fosta mea iubire. Mai treceam odata prin asta si mi se parea amuzant.

La un moment dat am facut un grup cu doi prieteni ai lui care erau impreuna, Ana si Ionut. M-am inteles foarte bine cu ei. Eu cu Razvan ne-am decis sa le facem o gluma si sa mintim ca suntem impreuna iar asta a mers. Gluma a dat roade. Ni s-a parut frumoasa ideea apoi am contiunat sa vorbim ca si cum am fi impreuna. Ne placea la nebunie si usor am decis sa ne intalnim intr-o seara cand ies de la ore.

Luni. 09.02.2015

Aveam emotii si nu prea stiam de ce, cu toate ca era evident ca ma intalneam cu Razvan. Ies de la ora si pornesc spre casa, primesc mesaj de la el intrebandu-ma pe unde sunt. I-am spus ca sunt aproape de strada unde urma sa ne intalnim, iar el era tot mai aproape. 

Am bagat telefonul in buzunar si nu apuc sa intru pe strada ca il vad. Pe fata mea apre un zambet, iar in corpul meu mii de fiori. M-am indreptat catre el si ne-am imbratisat. Culmea asteptarilor a fost ca ne-am luat de mana si am pornit sa ma conduca acasa, pornind o oarecare conversatie. Am mers in jur de 50 de metri si ne-am oprit unul in fata celuilalt. Ne-am uitat instinctiv unul in ochii altuia si ne-am apropiat buzele pornind usor un sarut.  Chiar s-a intamplat sau am avut un vis? Era adevarat, traiam cu adevarat si se intampla. Cu adevarat impreuna am dat nasterii unei relatii noi si unei noi sanse...

Pana la urma gluma a devenit adevar, ha? :)