THE WAR OF LOVE

16

~Uneori să fii frate este chiar mai bine decât să fii super-erou~

ALISA

Nu îmi vine să cred că Sehun m-a cerut. Eu, Alisa Min sunt logodită. Oh, Doamne, cred că visez! Sunt atât de fericită! Acum sunt cu Taehyung în mașină și mergem spre casă.

-Tu știai ce urma să facă Sehun? îl întreb.

-Nu, am aflat în același timp cu tine. Probabil o să vrea să faceți nunta cât mai curând.

-Dar tu ce ai? Nu pari in apele tale. Nu ești de acord cu logodna?

-Doamne ferește, departe gândul ăsta de mine. Nu cred că te-ai potrivi cu cineva mai bine. Tu și Sehun vă potriviți ca două piese de puzzle.

-Atunci ce este?

-Alisa, după ce vă căsătoriți plecați naibii din locul ăsta. Plecați și formați-vă o familie frumoasă. Trăiți și bucurați-vă de ce vă oferă viața. Nu așteptați ca unul dintre voi să pățească ceva ca să părăsiți lumea asta bolnavă.

-Dar meseria lui Sehun?

-Meseria lui Sehun este de lunetist, nu de criminal. Pasiunea l-a făcut lunetist, iar împrejurările l-au făcut criminal. Nu are cazier, deci se poate angaja oriunde. Tu poți să faci facultatea pe care ți-o dorești.

-Sehun nu a făcut pușcărie pentru crimă?

-Niciunul dintre ei nu a făcut, la fel cum niciunul dintre noi nu a făcut.

-Pe voi vă salvează scumpul nostru avocat.

-Exact, cum noi îl avem pe Jungkook, așa ei îl au pe Baekhyun.

-Aș vrea să văd un proces cu ăștia doi.

-Și eu! spune și îl apucă râsul. Nu știu de Baekhyun, dar Jungkook s-a întrecut pe el cu Jimin. La un moment dat, Jungkook sătul de tot ceea ce făcea Jimin a vrut să îl omoare în bătaie. A trebuit să îl ținem eu, Jin și Hoseok ca să nu îl calce în picioare și până la urmă tot i-a dat doi pumni.

-Dar ce făcuse încât să îl enerveze așa de tare?

-L-a torturat și schingiuit pe fiul guvernatorului după ce a trișat la poker. A fost un proces greu pentru Jungkook, dar prin talentul lui a reușit să îl scape de pușcărie, dar rămânând totuși cu cazierul pătat și cu o amendă care l-a lovit pe RM direct sub centură.

-Mie chiar îmi vine greu să cred că Jungkook a vrut să îl bată pe Jimin. E atât de blând și calm.

-Daaa, e atât de blând și calm încât atunci când l-am închis în cameră ca să se liniștească a trebuit să schimbăm ușa. Nu ai observat că avem o ușă de altă culoare în casă?

-Nu cred! spun și mă apucă un râs isteric.

Ajungem acasă, iar eu mă duc în biroul lui Jin să îi spun marea veste. Intru fără să bat și îl găsesc plângând cu poza Karinei în brațe. Aleg să ignor ce am văzut pentru a nu îl face să se simtă incomod.

-Hey, Alisa! Ce te aduce pe aici? mă întreabă ștergându-și lacrimile.

-Am venit să îți dau o veste.

-Ce veste?

Întind mâna spre el și îi arăt inelul.

-Ți-ai cumpărat un inel? E drăguț, pare scump. Ai furat bani de pe cardul lui Yoongi și vrei să îți dau ca să îi pui la loc?

-Pe bune, Jin? Așa mă vezi tu pe mine? Nu, nu mi-am cumpărat inel. Am fost cerută în căsătorie!

-Poftim? Ce veste minunată! Mă bucur mult pentru voi! se ridică și mă ia în brațe.

-Mulțumesc, Jin!

-Fetița mea a crescut! spune plângând.

Se desprinde din îmbrățișare, scoate ceva din sertarul biroului și se întoarce în fața mea.

-Ține ăsta! E un card cu aproximativ 200 000 de mii de euro. Dacă o să vă hotărâți să plecați departe de aici o să vă asigure o căsuță drăguță și un trai decent o perioadă. Îi strânsesem pentru Karina. Era visul ei să facă facultatea de arhitectură în Italia, dar nu a mai apucat. Totuși am continuat să strâng și după moarte ei și mă bucur.

-Jin, nu pot să accept! Erau banii surorii tale.

-Să nu crezi că pe tine nu te consider sora mea! Nu uita că te-am crescut până la 8 ani. Iubeam să stau cu tine! Aveam 12 ani când te-ai născut și o rugam pe mama ta să mă lase să te plimb cu căruciorul prin curte. Apoi când aveai 3 ani, părinții noștri au plecat în Daegu, unde au luat-o și pe Karina, iar tu ai rămas în grija mea și ai lui Yoongi. îl ascult și mă ia plânsul și pe mine.

-Chiar dacă eram mică țin minte aproape tot. Stăteam cu tine ziua. Mereu te jucai cu mine și mă învățai să scriu și să citesc. Mi-am șocat profesorii când am ajuns la școală. Iar noaptea dormeam cu Yoongi pentru că nu puteam să adorm dacă nu îmi citea o poveste și nu mă lăsa să mă joc în părul lui.

-Da, apoi când aveai 8 ani ai noștri au murit, tu ai plecat în Busan și Karina s-a întors în Seul.

-Ați fost niște frați minunați pentru amândouă și nu mi-ar ajunge 10 vieți să vă mulțumesc.

-Fericirea ta ne ajunge, crede-mă!

-Îmi pare rău că Yoongi nu știe cât de fericită sunt cu Sehun, sunt sigură că m-ar susține. Dar îl pun și pe el în pericol dacă îi spun.

-Când apele vor fi limpezi îți garantez că va fi alături de tine.

-Mulțumesc mult, Jin! îi spun și el mă pupă pe frunte.

Ies din birou și dau de Yoongi.

-Ce faci, Alisa?

-Bine, fratello! Tu?

-Bine, mă gândeam să luăm Bubble Tea și să mergem la sala de jocuri video din Centru. Vrei să petrecem puțin timp frate-soră? Simt că te neglijez și nu vreau asta!

-Sigur că vreau! Nu mă neglijezi deloc! Ești cel mai bun frate pe care l-ar putea avea cineva, Yoongi! Te iubesc! spun și îl iau în brațe, lacrimile căzând șiroaie pe fața mea.

-Și eu te iubesc, Alisa!

-Mă schimb și mergem.

-Bine, te aștept în mașină!

A fost o seară distractivă! Ne-am luat fiecare câte un pahar uriaș de Bubble Tea, apoi am fost la sala de jocuri unde Yoongi m-a făcut praf, dar mi-a luat un urs de pluș ca să îmi treacă supărarea.