THE WAR OF LOVE

17

~O luptă-i viața, deci te luptă~

SEHUN 

Suntem la o lună după ce am cerut-o pe Alisa. A fost o perioadă ciudată. Am început să ne gândim bine la nuntă. Din cauza circumstanțelor vom face căsătoria legală doar cu Taehyung și Chanyeol ca martori. 

Am început să mă cert din ce în ce mai des cu Suho. Știu că se îngrijorează pentru mine, apreciez asta, m-a protejat de când aveam 13 ani, îl iubesc ca pe fratele meu, dar trebuie să înțeleagă că nici măcar o celulă din corpul meu nu poate rezista fără Alisa.

Acum o aștept pe Alisa, la câteva case distanță de casa ei, ca să mergem să alegem verighetele. La un moment dat aud pași în spatele meu, simt o durere de cap și negru.

ALISA

Ies din casă, dar nu dau de Sehun. Ciudat e că mașina e aici și e deschisă având cheile în contact. Sehun nu își lasă niciodată mașina deschisă pentru că are pușca cu lunetă în portbagaj.

Sehun, unde ești?

SEHUN

Mă trezesc cu o durere infernală de cap. Am mâinile și picioarele legate de un scaun. Mă zbat, încercând să scap de sfori, dar aud: 

-Te zbați degeaba!

-Cine ești și de ce dracu m-ai legat de un scaun? Ești prea slab să îmi faci față?

-Sehun, mă dezamăgești! Cum să mă întrebi cine sunt? Ți-ai uitat așa repede bunul prieten? spune și vine încet spre lumină. Jimin...

-Așa penibil ești? Îți legi dușmanii de scaun ca să nu ți-o iei?

-Sehun, lasă ciocul mai mic pentru că viața ta stă în cheful meu de a te chinui sau a te omorî mai repede. Dar știi, mie nu îmi plac lucrurile făcute pe repede înainte, deci cu ce vrei să începem? Cred că te descurci cam greu cu atâtea degete, ce zici, mai tăiem din ele?

-Auzi? Ce mai face prietena ta? A mai întrebat de mine? Probabil mi-a dus dorul după ce am sărutat-o cu atâta pasiune acum 3 luni. Ce buze moi avea! spun știind că se va enerva.

Se înroșește și îmi dă un pumn de toată frumusețea.

-Hei, Jimin, de ce ești nervos? Te-a refuzat, așa-i? Nu te supăra, probabil în capul ei își imagina cum ar arăta sub mine, probabil de asta nu a fost atentă la tine.

Se enervează și începe să mă lovească pe unde apucă ba cu pumnii, ba cu picioarele. Când s-a oprit deja nu îmi mai simțeam corpul și scuipam sânge. Încep să zâmbesc și țip:

-Atât poți, javră? Hai să te văd! 

Se pregătește să îmi dea o nouă rafală de pumni, dar este strigat.

-Ai scăpat pe azi. spune și pleacă lăsându-mă să zac.

TAEHYUNG 

Stau liniștit în camera mea până o văd pe Alisa cum intră val-vârtej aproape plângând.

-Alisa, ce s-a întâmplat?

-Taehyung, Sehun a-a-a dispărut! Am... fost și...nu reușea să vorbească înecându-se în lacrimi.

-Alisa, calmează-te și explică-mi ce s-a întâmplat.

-Trebuia să mă întâlnesc cu Sehun să cumpărăm verighetele, dar când am ieșit din casă era doar mașina deschisă cu cheile în contact. 

-Crezi că a plecat?

-Sub nicio formă. Sehun nu își lasă mașina deschisă dacă nu e lângă ea, are pușca în portbagaj.

-Stai să îl sun pe Chanyeol.

Îmi iau telefonul și sun. Răspunde imediat.

-Alo, Chanyeol! Sehun a venit acasă?

-Nu, dar nu e cu Alisa?

-Nu, Alisa a găsit mașina deschisă și cu cheile în contact.

-Ce naiba? Trebuie să îl căutăm.

SEHUN

Nu știu de cât timp sunt aici, dar știu că Jimin și-a făcut un program în a mă tortura. Mă trezește cu apă rece apoi mă lovește cu ce găsește, de la pumni și picioare, la bări din fier. Probabil am câteva oase rupte, dar deja nu mai simt, sunt prea slăbit.

Doamne, nu sunt eu foarte credincios, dar salvează-mă ca să ajung la Alisa. Dacă mor nu vreau să vină după mine, Doamne! Fă cumva și salvează-ne pe amândoi, te rog...

TAEHYUNG 

Au trecut 3 zile de când îl căutăm pe Sehun. La telefon nu răspunde, mașina e exact așa cum a găsit-o Alisa. Suntem siguri de o chestie: nu a fugit, ci cel mai probabil a pățit ceva.

-Am omis o chestie. Locația de pe telefon. Cel mai probabil are telefonul pe undeva în zona în care se află, atâta timp cât nu era nici în mașină, nici lângă ea. spune Chanyeol.

-Dar e degeaba, probabil bateria s-a dus, au trecut 3 zile totuși. intervin eu.

-Locația merge și cu telefonul închis dacă cartela SIM e în el.

Chanyeol verifică și deodată îi pică fața.

-L-ai găsit? întreabă Alisa cu speranță în ochi.

-Da, e la voi în casă.

-Poftim?

-Undeva unde nu prea e semnal.

-În beci, locul preferat de tortură a lui Jimin. L-am tot văzut că se plimba pe acolo.

-E posibil să fie mort, așa-i? întreabă Alisa începând să tremure.

-Hai să nu ne gândim la ce e mai rău. Am o idee.

Îmi iau telefonul și îl sun pe Jin.

-Alo, Jin.

-Da.

-Cu cine mai ești acasă?

-Decât eu și Jimin.

-Ai vreo șansă să îl adormi?

-Da, dar de ce?

-Sehun, e în beci.

-Bine, o să fac tot posibilul! Îți dau mesaj după ce adoarme.

-Mersi!

Închid telefonul, le spun ce avem de făcut și aștept mesajul lui Jin.

După cam 20 de minute primesc confirmarea și plecăm. Ajungem și coborâm în beci unde îl găsim pe Sehun mai mult mort decât viu. Alisa se aruncă în genunchi lângă el și începe să îi mângâie fața.

-Sehun, iubitule, trezește-te, te rog! îl roagă plângând.

Era tot plin de sânge, avea mâinile tăiate de la funii, arcada și buzele erau sparte, brațele erau pline de vânătăi și picioarele zgâriate. 

Chanyeol îl verifică pulsul care mulțumim Lui Dumnezeu era slab, dar era acolo. Îl ia pe sus și mergem la spital.