THE WAR OF LOVE

8

~Trebuie să fii puternic, sunt aici încercând să te salvez~

JIMIN

Regret tot ce i-am făcut Alisei. Sunt conștient că am pierdut-o de tot. Nici ea și nici Yoongi nu vorbesc cu mine. Mi-am pierdut și iubirea și cel mai bun prieten dintr-o mișcare.Sunt un idiot! Acum sunt în sala de antrenament și lovesc nenorocitul ăsta de sac de o oră, nici măcar nu îmi mai simt mâinile, dar lovesc cu speranța că toate frustrările mele or să iasă. Sunt un nenorocit! Mi-am omorât verișorul, mi-am umilit marea dragoste și mi-am pierdut cel mai bun prieten. Seonghwa nu mă lasă să trăiesc. De 5 ani îl visez încontinuu, mă strigă și mă întreabă de ce l-am omorât. Nu mai pot, nu știu cum să scap!

-Ahhh! urlu și dau mai tare cu pumnii în sac.

TAEHYUNG

Intru în sala de antrenamente grăbit pentru că aud pe cineva urlând. Era Jimin. Dădea cu pumnii în sacul de box și plângea.

-Jimin, oprește-te! țip la el, dar când mă apropii văd că are mâinele pline de sânge. 

Cum naiba să lovești așa fără mănuși?

-Jimin, gata! E de-ajuns! 

Îl trag departe de sac, iar el se pune pe jos și începe să plângă în hohote.

-Jimin, ce ai?

-Mă bântuie, Taehyung! Mă întreabă de ce l-am omorât!

-Cine?

-Mi-am omorât verișorul! L-am omorât pe Seonghwa! L-am omorât pentru că iubea!

-Seonghwa era verișorul tău? întreb șocat.

-La fel ca și Chanyeol, erau frați. Au trecut 5 ani și nu reușesc să îmi revin. Îl visez în fiecare noapte.

-De asta Chanyeol nu te-a omorât până acum... și de asta tu nu l-ai omorât până acum...

-Chanyeol nu m-a iertat și nici măcar nu știu cum să îi explic de ce am făcut-o, de ce l-am lăsat fără omul pe care îl iubea cel mai mult, fără fratele său...

-A fost un ordin, Jimin!

-Taehyung, l-am omorât cu mâinile mele, cu mâinile astea! își ridică mâinile la nivelul ochilor, le privește câteva secunde și după dă cu pumnii în podea.

-Gata, Jimin, gata! îl ridic, îl duc la Jin, îl rog să îi panseze mâinile și să îi administreze niște calmante.

Am o idee cum să aplanez situația asta, așa ca mă duc la Alisa în cameră.

-Alisa, vrei să te vezi cu Sehun azi?

-Da!

-Fii atentă! La ce oră trebuie să stea cu Chanyeol?

-De la 20:00 până la 23:30, apoi vine Chen, dacă nu mă înșel.

-Ok, la 20:30, mergem la spital și rămân eu în locul lui, dar la 23:00 sunteți înapoi, niciun minut în plus.

-Bine! Mulțumesc Tae!

-Nu ai pentru ce!

Cobor în sufragerie, unde dau de Jin.

-Taehyung, ce a pățit Jimin? După ce ai plecat, plângea înfundat ca un copil de 5 ani care a fost părăsit de mama lui.

-Jimin are niște probleme nerezolvate, cauzate de RM...

-Adică?

-Amintește-i fratelui tău de Seonghwa, sigur știe mai multe decât noi toți...spun și plec trântind ușa.

Îmi pare rău că m-am comportat așa cu Jin și el are traume din cauza aceluiași lucru... poate că cele mai apăsătoare traume.

Nu vreau să îmi văd prietenul într-un sanatoriu, Jimin a făcut multe prostii, dar pentru asta Dumnezeu îl va judeca, nu alți păcătoși, deci trebuie să îi explic lui Chanyeol ce s-a întâmplat, dacă el nu a avut ocazia...Va fi foarte greu, e o poveste complicată cu un final urât și mulți oameni nevinovați care au crezut în iubire...

Ziua trece fără să îmi dau seama și ajungem la spital. Alisa îi sare în brațe lui Sehun și pare că niciodată nu a mai fost atât de fericită. Mă bucur mult pentru ea.

-Hai acum, plecați, aveți grijă unde mergeți și la cât vă întoarceți! le spun eu.

-Bine, pa, Tae!

Pleacă și eu mă duc în salonul lui Chanyeol. Când mă vede nu schițează nicio expresie.

-Tu ce cauți aici? Ai venit să termini ce nu a reușit omul vostru? spune calm, mă șochează calmitatea cu care tratează situația.

-Nu, de câteva zile avem un punct comun, fericirea celor doi.

-Da, ai dreptate, ia un loc!

-Mersi!

-Deci de ce ai venit? Nu cred că aveai chef să faci pe dădaca.

-Am venit să îți spun o poveste interesantă.

-Poveste, zici? Ce gen?

-Dragoste tragică...

-Melodrame, mda, ceva personaje interesante? mă enervează vocea lui ironică.

-3...Jimin, Seonghwa și sora fraților Kim!

-Poftim? mă întreabă cu vocea tremurândă, albindu-se la față.

Sper să nu te șochez prea tare...