Ducesa de Marshela ✔

Capitolul 20

Este aproape ora zece când ajungem înapoi la apartament. Pun diadema înapoi în cutie și renunț la pantofii cu toc. Îmi desfac părul și îl las să cadă pe umeri. Cu rochia pe mine, pornesc în direcția Prințului.

Îl găsesc în camera mea, cu ochii telefon și fără sacou. A renunțat la cravată și încearcă să se detensioneze. Mă apropii de el și îl rog să mă scape de rochie. Nu mai rezist. Corpul meu nu mai rezistă.

Fermoarul cade până jos și mă întorc către el. Se așează pe marginea patului și îmi prinde șoldurile, aducându-mă mai aproape de el. Îmi sărută stomacul, degetele mele se plimbă prin părul său. Mă scapă de chiloți într-un mod extrem de discret iar mâinile urcă până în dreptul celor două cupe transparente care îmi acoperă sânii. Tresar la fiecare atingere, dar nu mai am de gând să dau înapoi.

— Ești sigură, iubito? Nu vreau să te rănesc sau să fac ceva fără acordul tău, aproape șoptește, dar nu îi răspund.

Mă aplec și îi deschid nasturii de la cămașă. Îmi trec palmele peste umerii săi, peste tatuajele sale, încercând să mă obișnuiesc cu pielea sa. Încuviințez scurt iar el îmi dă la o parte cupa de pe sânul drept.

Cu un gest ferm îl prinde în palma sa și îl masează, încercând să mă detensioneze. Îi simt gura peste locul unde a fost cupa iar eu îmi las capul pe spate. Cu cealaltă mână, mă scapă și de cealaltă cupă și se ridică. Renunță la cămașă și mă întoarce, astfel încât spatele să îmi fie lipit de pieptul său. Mă sărută pe gât, pe ceafă, iar mâinile sale coboară de-a lungul corpului meu.

Îmi prinde sânii, masându-i tot mai apăsat, eliberându-mi niște sunete pe care nu credeam că sunt în interiorul meu.

Își lasă mâinile pe stomacul meu iar una dintre mâini i se strecoară între picioarele mele, prinzându-mi feminitatea puțin prea brusc. Icnesc, dar el nu pare să cedeze. Mă întoarce cu fața către el și mă trezesc lipită de perete, cu mâna lui între picioarele mele. Îmi prinde gura între a sa iar degetul i se strecoară în interiorul meu, cu niște mișcări ascuțite de-a dreptul.

Am brațele în jurul gâtului său iar asta este tot ceea ce mă mai susține. Îi eliberez gura, deoarece aerul devine din ce în ce mai greu de respirat. Gura sa îi coboară de-a lungul gâtului meu și încep să îl implor, să îi cer mai mult.

Las o gură sănătoasă de aer iar tremuratul îmi ia sub stăpânire trupul. Reușesc să ajung cu picioarele pe pământ și îl ajut să scape de pantaloni. Mă ia în brațe și mă ajută să mă întind în pat.

Lumina celor două lămpi este aprinsă și îmi permit să îl văd în toată splendoarea sa, așa cum l-a creat Universul. Își apucă pantalonii, de unde scoate un pachet de plastic argintiu iar eu mă ridic în șezut, pentru a-l opri.

— Vreau să te simt cu totul. Nu vreau să existe vreo barieră între noi, îi mărturisesc.

— Ești sigură? Mă cunosc, iubito, și nu mă voi putea opri. Nu îmi voi dori să mă opresc.

— Iau pastila, șoptesc iar el aruncă pachetul pe podea.

Renunță și la boxeri și mă roagă să mă întind. Îmi depărtează picioarele și își strecoară palmele pe sub capul meu, privindu-mă îndelung. Îmi atinge buzele și simt cum încearcă să se relaxeze. Nu se mișcă, dar îl simt atât de aproape de mine. Am emoții, abia pot să respir, dar îmi doresc doar să îl sărut. Îmi dă părul la o parte de pe frunte și mă sărută pe nas, ceea ce îmi scapă un chicotit.

— Ești atât de frumoasă. Nu pot să cred că ești reală, murmură iar eu îmi strecor brațele în jurul gâtului său.

Ochii mi se umplu de lacrimi, deoarece este mai mult decât mi-am putut imagina vreodată. Îl sărut pe umăr și îi întâlnesc privirea. Clipesc de câteva ori și îmi trec limba peste buzele uscate. Încuviințez scurt iar el îmi șoptește că totul va fi bine.