Ducesa de Marshela ✔

Capitolul 23

Intrăm în Sala Tronului și mă așez lângă Amelie. Aceasta îmi apucă mâna și mă întreabă dacă mă simt bine. Au trecut deja două săptămâni de când a avut loc incidentul, Clement abia s-a externat, iar Amadeo pune ceva la cale. Nu mi-a spus, fiecare ședință de consiliu a fost privată, dar nici măcar nu mi-am permis să particip. Nu voiam să mă implic într-un joc din care voiam să ies. Îmi scutur capul, îndepărtându-mi orice gând mai nepotrivit și mă întorc cu privirea către cei doi bărbați. Unul dintre el, mai impunător ca de obicei, sprijinit într-un baston din lemn, cu detalii aurii, într-un costum cenușiu. Celălalt, superb precum un zeu, într-un costum albastru.

— Am convocat această conferință, deoarece ultimele săptămâni au fost dificile pentru întregul stat. Având în vedere ceea ce s-a întâmplat, am decis excluderea din Casa Princiară a lui Dion Rosier și a descendenților săi. Drepturile princiare le vor fi înlăturate, precum și numele lor, care va fi schimbat. Din acest moment, Dion Rosier nu mai există. Numele acestui monstru, pentru că nu poate fi numit altfel, este Evan Peterson, anunță și îmi caută privirea. Are nevoie de mine.

— Întreaga familie Peterson va fi exilată din Europa, titlurie le vor fi retrase, precum și întreaga sa avere va fi donată centrului Saint Laurent. Așadar, această familie va fi una complet normală. Este liberă să facă tot ceea ce dorește. Desigur, va exista dorința de a spune ceea ce s-a întâmplat și, bineînțeles, vor exista consecințe. Publicația sau televiziunea care va accepta, va fi trasă la răspundere iar consecințele nu vor fi deloc plăcute, anunță iar eu mă cutremur.

Privirea din ochii lui mă sperie. Este diferită față de felul în care m-a privit când ne-am certat. Amelie simte că mă preocupă ceva și mă strânge de mână. Îmi cobor privirea asupra mâinii stângi iar șocul îmi ia sub stăpânire chipul.

Un inel cu diamant în formă de inimă. Iar asta nu înseamnă decât un singur lucru.

O privesc, încercând să îmi dau seama ce se petrece, dar ea îl privește direct pe Clement. Doar pe logodnicul ei.

— Ultimele luni mi-au demonstrat că familia nu înseamnă legături de sânge. Iar acest gând m-a ajutat în aranjarea liniei de succesiune. Din clipa în care am primit Coroana, am avut alături un om care nu îmi este doar Ministrul de Stat. Îmi este cel mai bun prieten. Fiica mea, Prințesa Eveline, l-a numit „raza ei de speranță" și sunt sigur că ar fi împăcată pentru că am luat această decizie. Așadar, din acest moment, succesorul meu este Clement Samuel Maron. Va fi, în continuare, Ministrul de Stat al Marsiliei, dar împreună cu logodnica sa, Amelie Parci vor primi titlul de duce și ducesă de Provence iar bebelușul lor va fi cunoscut ca prinț sau prințesă de Provence, anunță iar respirația mi se taie.

Amelie îmi eliberează mâna și se ridică. Se apropie de Clement și îl apucă de braț. Se înțeleg din priviri, sunt atât de îndrăgostiți unul de altul și sunt pe punctul de a deveni părinți.

Nici prin cap nu mi-a trecut că avea să se întâmple asta.

Dar sunt fericită. Atât de fericită. Doi oameni frumoși și-au găsit fericirea.

***

Vocea Arhiepiscopului cuprinde întreaga Catedrală iar privirea îmi cade asupra micul buchet de hortensii pe care îl am în mâini. Ultima săptămână a fost încărcată de emoții, de o mulțime de schimbări. Clement și Amelie au primit ducatul de Provence în mod simbolic. Vor fi investiți în mod oficial odată ce se vor căsători iar asta după ce bebelușul lor va veni pe lume. Nu au dorit organizarea unui eveniment într-un an atât de dificil. Amelie are aproape patru luni și există foarte mari șanse pentru a naște în apropierea Crăciunului. Am discutat cu ea, mi-a spus că s-a îndrăgostit de Clement din clipa în care s-au cunoscut.