Ducesa de Marshela ✔

Capitolul 18

Sunt ducesă de Marshela de aproape o săptămână. Dar nu mă pot bucura de acest titlu așa cum ar trebui. Ultimele zile au fost de-a dreptul agonizante. Nu am vorbit deloc cu Amadeo între patru ochi iar când urcam în apartament pentru a-mi schimba hainele, vorbea la telefon sau ieșea la plimbare cu cei doi câini. M-a evitat cu fiecare ocazie posibilă, tâindu-mi inima în milioane de bucăți. Iar faptul că tocmai mi-am lăsat părinții la aeroport nu mă ajută absolut deloc. Clement a încercat să mă convingă, să îi permit să îi spună lui Amadeo că el mi-a făcut rost de date, dar nu i-am permis. Nu îmi doresc să le stric prietenia. Nu îmi doresc să îi distrug și mai mult viața.

Cobor din mașină iar Amelie mă întâmpină în fața ușii de la intrare, cu o revistă în mână. Mă uit pe prima copertă și îmi acopăr gura. Ochii mi se umplu de lacrimi la vederea unei fotografii cu mine și Clement pe străzile Parisului, dar și fotografia lui Amadeo în ceață, privind nervos în spatele său. Cine a editat fotografia s-a priceput de minune. Dar titlul reușește să îmi răcească și mai mult palmele. Noua ducesă a Marsiliei, jonglează perfect cu cei mai puternici bărbați ai statului. Îmi ridic privirea și mă uit la Amelie. Și ea este la fel de șocată.

— Î-îmi pare rău. De câteva minute am primit revista asta prin poștă. Am dat câteva telefoane, să opresc publicarea, dar este prea târziu. A apărut dimineață și deja a fost vândută în milioane de exemplare, încearcă să îmi explice, cu o voce tremurândă.

— Prințul știe? Unde e?

— A plecat la Conacul Soleil. Am vorbit cu Andre și m-a asigurat că Prințul nu știe absolut nimic, îmi explică iar eu îi zâmbesc. Strâng revista la piept și urc înapoi în apartament.

Este deja seară, deci nu mai pot să fac mare lucru. O răsfoiesc puțin, dar sunt de-a dreptul îngrozită. O mulțime de fotografii, prea puțin text. Nu îmi vine să cred ce anume mi se poate întâmpla. Dar nu pot să nu fiu recunoscătoare pentru că părinții mei au plecat. Măcar așa voi găsi o rezolvare până când ei vor ajunge în America.

Pe primele pagini ale revistei sunt fotografii realizate cu mine și Clement în Paris. Imagini de pe camerele de supraveghere când l-am îmbrățișat. Fotografii cu mine și Amadeo la balul organizat când am ajuns în Marsilia.

Senzația de greață mi se amplifică la vederea titlului.

Este diferit față de cel de pe prima pagină, dar la fel de oribil.

Julieta a avut numai de câștigat de pe urma prieteniei ei cu Prințesa Eveline.

Termin de citit articolul și arunc revista pe masă. Nu îmi vine să cred că Adam, Stephanie și fostele mele colege de birou au fost în stare să spună asemenea minciuni. Adam care a susținut că l-am părăsit pentru că deja eram într-o relație cu altcineva. Stephanie care a declarat că eram prea distrasă și că doar am furat din fondurile firmei. Fostele mele colege de birou care au explicat obsesia mea bolnavă pentru Prinț. Îmi vine să urlu de furie.

Telefonul îmi vibrează iar un strigăt îmi scapă la vederea numelui lui Clement. Mi-a trimis un mesaj, rugându-mă să îi deschid ușa. Ministrul pășește în apartament, vizibil agitat iar șocul este și mai mare la vederea lui Amadeo.

Prințul dă buzna în sufragerie, apucă revista și începe să o răsfoiască. Însă renunță la ea. O trântește pe masă iar eu îmi strâng brațele în jurul meu, încercând să îmi maschez starea de greață. Îmi doresc să mă opresc din tremurat

— Nimic din ce s-a scris în acel articol nu este adevărat, vorbesc și îi întâlnesc privirea lui Amadeo.

Ochii lui. Iubitul meu prinț.

După trei săptămâni, sunt atât de aproape de el. Acesta doar încuviințează în direcția mea.

— Știu, draga mea. Clement, mâine dimineață vom emite un comunicat de presă în care se va menționa foarte clar că acest articol este o minciună. De asemenea, vei menționa că sora ta este principala vinovată și nu te uita așa la mine pentru că știi că am dreptate. Sora ta a urât-o pe Julieta din clipa în care a cunoscut-o. A urât-o și pe Eveline.

— Alteță, eu...

— Sora ta este vinovată pentru acest scandal. Ești liber să te retragi. Vreau discursul dimineață, la șapte. Acum, vreau să discut cu Julieta. Noapte bună, ridică ușor tonul iar Clement încuviințează.

Ușile se închid iar Amadeo se întoarce către mine, dar eu nu îndrăznesc să fac un singur pas. Îi simt parfumul, se apropie de mine iar lacrimile curg șuroaie. Mă ia în brațe iar eu strig din ce în ce mai tare.

Îmi ia fața în palmele sale și încearcă să îmi zâmbească, să mă încurajeze. Tremur din ce în ce mai tare, nu îmi vine să cred că s-au putut scrie atât de multe pagini. Că o femeie poate fi atât de rea pentru a obține ceva.

— Pe t-tine te vrea. Vrea să mă îndepărteze pentru a te avea doar pentru ea.

— Dar eu nu o vreau pe ea. Te vreau pe tine, iubito. Am fost un idiot. Doamne, ultimele săptămâni au fost un chin, dar mi-am dat seama că nu pot să trăiesc fără tine. Nu pot să trăiesc fără sursa mea de putere, îmi șoptește și mă trage în brațele sale. Îi simt buzele pe creștet iar emoțiile devin din ce în ce mai năucitoare.

— M-mă poți ierta? După tot ceea ce ți-am făcut?

— Nu te necăji, te rog. Vom discuta despre asta după balul primăverii. Nu vreau să te mai știu supărată. Vreau să ne odihnim în seara asta. Trebuie să ai mintea limpede, îmi șoptește, dar eu îmi scutur capul.

Mă apucă de mână și mă conduce în camera mea. Mă așez pe marginea patului și renunț la cămașă. Se întoarce cu spatele către mine, dar nu îi permit să mai ezite. Îi ating spatele iar el se întoarce.

— Nu vreau să mai pleci. Vreau să mă ții în brațe. Vreau să..., nu apuc să termin ceea ce vreau să spun, deoarece mă sărută.

Sărutul este delicat, dar menit să îmi demonstreze că îmi este aproape. Că m-a iertat. Că relația noastră nu s-a încheiat. Renunță la tricou iar eu la sutien. Râde ușor pe seama mea, dar mă ia în brațe.

Pieptul meu este lipit de-al său, lumina este stinsă, iar singurul zgomot care se mai aude sunt valurile mării, izbindu-se de stânci.

— Ai avut dreptate. Cu tot. Stresul, neliniștea și agitația au afectat-o. Dion și Klod au avut o relație iar ambele fete nu sunt ale fratelui meu. Sophie le-ar fi făcut cu băiatul care le curăța piscina. Julieta, iubita mea, mi-ai vrut binele iar eu te-am îndepărtat. Nu am fost ceea ce ți-am promis că voi fi.

— Ești mai mult decât mi-am putut imagina. Ești prima mea relație serioasă. Primul bărbat care trezește atât de multe dorințe, încât simt că voi ceda. Sunt în brațele tale, pielea ta este peste a mea iar gândurile pe care le am în acest moment nu sunt deloc frumoase.

Vine deasupra mea și își duce ambele mâini pe sub mine. Își coboară gura peste gâtul meu, peste claviculă. Îmi sărută sânii, respirația sa peste pielea mea îmi transmit fiori.

Și mă fac să tremur din ce în ce mai tare. Își adâncește degetele în spatele meu, sărutându-mă tot mai apăsat pe piept. Îmi adâncesc capul în pernă, încercând să îmi controlez respirația. Însă nu apuc să reacționez, deoarece simt cum își apropie gura de a mea și, chiar dacă nu îl văd, sunt ferm convinsă că zâmbește. Îi simt mâna căutând ceva anume, îmi prinde sânul drept și zâmbește ușor.

— Nu știam că îți plac atât de mult sânii unei femei, Alteță.

— Îmi plac doar sânii iubitei mele, murmură peste buzele mele.

Îmi conduce un picior în jurul taliei sale iar tremurul devine din ce în ce mai intens.

— Vreau să fiu al tău. Vreau să facem dragoste, să mă pierd în intensitatea momentului, să mă bucur de trupul tău. Vreau să îți sărut fiecare centimetru al pielii așa cum nu am făcut-o până acum, îmi șoptește iar eu îmi adâncesc degetele în părul său. Și în acest moment chiar nu mai am nevoie de nimic altceva.

Sunt alături de bărbatul meu și nimeni nu mă va mai smulge de lângă el.