Volumul 4 din seria "Elementele"
Început - 8 August 2022
Atenție:Cartea poate conține scene de nuditate cu sau fără conotații sexuale. Totuși, aceasta nu va fi pusă la categoria "Pentru adulți" din cauza lipsei scenelor sexuale
și a exprimăr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am ajuns acasă după discuția pe care am avut-o cu prietenii mei. O aud pe Xanilia cum intră în camera mea îmbrăcată într-un halat galben pastelat.
— Ce zici? mă-ntreabă ea. Îți place?
— Tu măcar îți speli hainele? Sau le schimbi odată la o perioadă?
— Nu se pătează, mă privii ea serios. Vrăjitoare. Ai uitat?
— Nu. Îi răspund eu sec.
— Dacă ai nevoie de mine știi unde să apelezi.
— Da. Îmi dau eu ochii peste cap.
Până la urmă, mă întind în pat și-mi pun perna sub cap. Mă tot gândeam la tatăl meu, Evan. Nu l-am cunoscut niciodată. Chiar m-aș fi întrebat cum ar fi dacă aș putea să-l văd. O să țin cont de acest gând mai târziu. Acum, trebuie să vorbesc cu Lyna.
Mă ridic din pat și mă teleportez în fața casei ei fără ca cineva să mă observe. Bat la ușă odată, de două ori, de trei ori. Se aude încuietoarea iar ușa se deschise cu un scârțâit puternic.
— Intră. Îmi zise Lyna supărată, la care eu pășesc în casa ei. De ce ai venit aici? mă-ntreabă ea.
— Să vorbim.
— Ia un loc.
Mă așez pe canapea, aceasta făcându-și loc lângă mine.
— Uite...am vrut să discut cu tine. M-ai supărat foarte rău.
— Știu asta. Sunt o proastă. Așa am fost toată viața mea, strânse ea o pernă în mână. Am ajuns de la victimă la agresoare, și mai nou criminală. Crezi că mie îmi e ușor? se uită ea la mine cu ochii înlăcrimați. Am vrut doar să ajut. Nimic mai mult. Știi ceva? Nu. Își șterse ea lacrimile. Nu am nevoie de mila ta. Nu am nevoie de mila nimănui.
— Știu că poate fi greu dar...
— Niciun dar! mă-ntrerupse ea într-un mod politicos.
Mă așteptam să reacționeze în vreun fel, să țipe la mine, să dea cu pumnii în masă. În schimb inspiră adânc, eliberând fum pe năriile ei.
— Am ajuns ca monstrul ăla care trebuia să fie tatăl meu vitreg. Nici de atâta lucru nu sunt capabilă. Adică uită-te și tu! Pe zi ce trece devin din ce în ce mai instabilă și agresivă. Știu că e ceva greșit cu mine. Și nu voi sta să plâng singură despre asta. Trebuie să mă schimb și nu știu cum. Am nevoie de ajutor. Dar nu o pot face singură. Mă uit la tine Jhon, mă apucă ea de umeri privindu-mă în ochi. Ai făcut ce trebuia când ai pus-o pe Ingrid în locul meu, eram doar nervoasă deoarece aveam impresia că nu vom mai fii prieteni.
