Capitolul XIII

17 2 0
                                    

     — Dar

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

     — Dar...continui eu doar ca Xanilia să-și pună degetul pe buzele mele.

     — Shh...și eu am observat asta.

      Dintr-odată se face liniște. Mătușa mea se uită în părți apoi la mine. Era serioasă. Simțeam seriozitatea din ochii ei de parcă curgea prin venele mele.

     — Uite în ce ne-ai băgat. Nu zic că e vina ta...dar – se gândește ea puțin – da. E vina ta.

     Trebuia să mă gândesc la consecințe. Am fost prost. Am fost egoist. Am făcut alegerea greșită. Mi-am săpat singur groapa, și chiar după ce am remediat situația cu Madame Black&White. Cât de tâmpit să fiu?

     — Acum nu este timpul de regrete. Ce a fost făcut a fost făcut. O să văd cum rezolv asta.

     Plec din fața ei fără să mai zic nimic. Urc scările trist spre camera mea, unde mă încui. Mă trântesc în patul roșu.

     — Ce o să fac acum? mă-ntreb singur așteptându-mă parcă la un răspuns, dar nu primesc nimic în schimb.

     Telefonul meu începe să sune. Era Nicholas.  Ce mai vrea și el? Până la urmă decid să răspund.

     — Alo, frate! mă salută el pe mine total bucuros. Ce mai faci?

     — Acasă, tu...?

     Era ceva greșit cu tonul lui, se simțea falsitatea pe care o are în glas. De parcă nu era fericit să mă sune.

     — Păi tocmai ce voiam să te întreb...excursia noastră are loc azi nu?

     — Care excursie?! îl întreb eu confuz.

      Era clară treabă. Am distrus cu totul linia temporară.

      — Știi tu...excursia aia, pune băiatul un accent forțat pe asta. A venit fratele meu în vizită azi și tocmai ce voia să petreacă timp cu mine – rostește cuvintele astea forțat printre dinți. Și i-am zis că nu pot că sunt într-o excursie cu tine.

     — Ah...acea excursie! mă prefac eu odată cu el. Aia din celălalt capăt al Las Vegasului?

     — Da! Nu-mi vine să cred că ți-ai amintit! Îmi pare foarte rău că nu pot petrece timp cu fratele meu mai mare. Adică a bătut atâta drum, dar mă cunoaște că mă țin de cuvânt. Și știi foarte bine că ți-am promis că merg două zile cu tine.

     — Aha...înțeleg. Ok! Vin acum la tine, Nicholas.

     — Mulțumesc! închide el telefonul.

      Bine că mi-am dat seama la timp. Nu puteam să-l las pe Nicholas alături de bestia aia. Descui ușa și fug pe scări, îndreptându-mă valvârtej spre ușa de la ieșire.

Cele 9 Elemente:Tărâmul UmbrelorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum