Povesti Paranormale Volumul 1 - Romania

V. Mai repede ca vântul

„Anna era de o frumusețe rece și puteam simți pericolul. Era asemenea unui viscol în decembrie care te vrăjește cu frumusețea lui." (Niyol)

Niyol ridică privirea și se blocă pentru o clipă. Anna era genul de femeie care întorcea toate capetele. Tenul deschis, ochii de un albastru pal și părul blond, toate făceau din ea o frumusețe rece. Era asemenea unui viscol în decembrie. Chiar dacă intuiția îți spune că este periculos să stai în mijlocul lui, frumusețea lui te vrăjește. Anna era conștientă de frumusețea ei și asta se vedea. Gesturile ei erau de o eleganță aparte. Fiecare mișcare a corpului arăta încredere. Era o combinație primejdioasă de forță și senzualitate.

- Bună!, spuse Anna cu un zâmbet reținut.

- Bună!, răspunse Ilinca și continuând pe un ton amuzant făcu prezentările. Am deosebita onoare de a vă face cunoștință: Anna - Niyol, Niyol - Anna.

- Bună!, răspunse Niyol cu un zâmbet ușor tâmp și cu o privire pierdută.

- E prima dată când te aud vorbind în română, ce drăg...

Dar înainte ca Ilinca să își poată termina fraza, Anna o trase repede după ea.

- Ne scuzi o secundă. Trebuie să vorbim.

Când era doar cu Ilinca, Anna renunța la gesturile ei de femeie fatală. Devenea naturală, își dădea voie să își piardă controlul. În mod normal ar fi fost foarte atentă la fiecare gest, la fiecare cuvânt care îi ieșea pe gură, dar cu Ilinca își permitea să fie ea, fără măști.

- Trebuie să recunosc. Ai stat o veșnicie să-l alegi, dar ai ales bine, îi spuse Anna ridicând o sprânceană și zâmbind într-o parte. Tu draga mea ai gusturi incredibile. Hmm... Uită-te la el. Fața aia...mmm... și sunt destul de sigură că și corpul arată bine. E educat, politicos, pare calm și dacă ochii nu mă înșeală, chestia aia de la mâna lui e un Rolex. Bravo! Sunt mândră de tine.

Ilinca ridică o sprânceană și o privi lung. Într-un final se hotărî să-i facă jocul.

- Mda. Ce pot spune? Nu mă mulțumesc cu puțin. Ai uitat esențialul. Mă iubește. E nebun după mine. Există doar o mică problemă...

- Care?, întrebă repede Anna.

- E fratele meu amețito!, îi răspunse Ilinca pe un ton apăsat și amuzat în timp ce îi apăsă ușor tâmpla.

- Dar tu nu ai fra...aoleu...acel Niyol? Dar cum? Nu era mort? Stai, stai, stai! Ceva nu e ok în ecuația asta...

- Se pare că este cât se poate de viu, iar eu sunt cât se poate de fericită..., spuse Ilinca cu un zâmbet larg pe față, privind spre cer. Hai să mergem. L-am lăsat destul să aștepte.

Nici nu apucă bine să termine propoziția că se repezi înapoi spre Niyol, dar Anna o trase iar.

- Ilincaaa. Ești sigură de ce spui? Adică nici măcar nu sunteți frați de sânge. Serios. Ai idee cât de greu este să găsești un asemenea bărbat?

Ilinca privi oripilată rânjetul de pe fața Annei.

- Ești complet nebună! Incestul nu se numără printre fanteziile mele sexuale. E fratele meu. Nu contează că nu avem legături de sânge. Legătura noastră e mai puternică decât multe legături de sân...

- Ok! Ok, am înțeles! Nu mai țipa că ne aude...

- Dacă mă provoci. Hai să mergem!

Ilinca încercă iar să meargă spre Niyol, dar și de această dată se simți trasă de braț.