Povesti Paranormale Volumul 1 - Romania

IX. Crede-mă!

„Temelia unei relații este încrederea. Trebuie să ai încredere că celălalt nu va face niciodată ceva care să te rănească, chiar dacă va avea ocazia. Trebuie să ai încredere că nu va profita de tine, chiar dacă poate face asta fără ca tu să afli. Doar atunci când crezi cu tărie în celălalt lucrurile pot funcționa." ( Ilinca )

- Nu am nici cea mai vagă idee cum aș putea să vă spun asta. Ok... o să încerc.

- Ești gay?, spuse Ilinca pe un ton amuzant ca să mai destindă atmosfera. Poți sta liniștit. Nu suntem homofobe.

Niyol zâmbi.

- Nu, nu sunt homosexual. Sunt cât se poate de hetero., răspunse Niyol și continuă pe un ton nesigur. Ilinca...sunt sigur că îți amintești că eram cel mai rapid copil din centru. Că niciodată nu reușeau să mă prindă. Sunt de asemenea sigur că îți aduci aminte de cum țipam la vânt amândoi ca să se întețească sau să se oprească și eram siguri că ne ascultă. Adevărul e că ne asculta. Mă asculta. Sunt conștient de cum sună, dar pot controla vântul.

Niyol se uita la fețele mirate care îl fixau cu privirea. Înțelesese că nu cred o iotă. Trase aer în piept și continuă.

- Nu controlez vântul de pe toată planeta. Pot controla ceea ce este în apropierea mea. Și în plus pot să mă mișc cu aceeași repeziciune. Mentorul meu, despre care ți-am vorbit, putea controla, sau mai bine spus...își putea lua forța din pământ. El m-a îndrumat ca să-mi descopăr și să controlez aceste puteri, iar înainte de moarte mi-a dat o carte despre....rasa....sau ce este...rasa noastră. Am mai învățat câteva lucruri de acolo, dar sunt încă destul de debusolat. Sună foarte aiurea când o spun. Nici eu nu m-aș crede. Nu v-a luat amețeala în parc. A fost doar un reflex de-al meu. Și ca să fie clar, nu eu am provocat vântul care a smuls copacul!... Simt că vă pierd încrederea cu fiecare propoziție...

Fetele îl priveau pierdute.

- Și când spuneam că nu mă mai poate surprinde nimic..., spuse Anna care se oprise cu lingurița de înghețată la doi centimetri de gură.

- Ilinca. Sunt tot eu... nu ți-aș face niciodată rău...

- Știu Niyol. Iartă-mă, dar îmi vine greu să cred povestea asta, chiar și după ce am trăit azi.

Niyol făcu un gest cu mâinile în lateral și toate geamurile se deschiseră. Lăsă mâinile jos și ferestrele se închiseră la loc. Ca să facă totul și mai convingător începu să le înconjoare, până ce fetele nu îl mai puteau vedea din pricina vitezei. În toată camera se simțea un aer rece.

- Ok...ești iluzionist sau ceva! Sunt sigură că există o explicație logică pentru asta. Trebuie să existe multe explicații logice pentru tot ce s-a întâmplat azi. La naiba!, spuse Anna speriată.

- Sunt perfect inofensiv..., răspunse Niyol.

- Niyol....vânt... Niyol e vânt.

- Oarecum...cred...da., spuse Anna.

- Nu, nu! Niyol înseamnă vânt. Numele tău...crezi că părinți tăi știau?

- Nu prea cred în coincidențe...

- Cât de tare e asta! Știam eu că ești special, dar nici chiar așa., spuse Ilinca în timp ce se apropia de el. E incredibil! Stai liniștit! Secretul tău e în siguranță, nu-i așa Anna?, continuă și își trase un mic taburete în fața fotoliului pe care stătea Niyol.