~toamna~ poem 53

14 2 0
                                    

Toamna pe uliță
Soarele cu dinți
Începe sa ne încălzească
Dar nu ne întâlnim
Frunzele cad iară de pe copacii ațintiți





Căldură zilelor de vara ce s-au dus
Vântul poarta al meu dor ce s-a suprapus
Albastru după cer încep sa cred
Dumnezeu ne face viata-n curcubeu.



Și am rămas doar eu cu mine
Poate fericită Știind ca a durut
Dar toamna asta nu o voi lăsa
Sa rămână fără vreun apus .

PoetismeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum