Cassie Smith era o adolescenta normala de 16 ani,singurele ei griji fiind notele obtinute la scoala si pasiunea secreta pe care o are pentru colegul ei,Ben.
Insa totul se schimba in momentul in care il intalneste pe el si odata cu aparitia lui inc...
Cassie În prezent-Iulie 2030 Parintii mei sunt morti,iar eu sunt nevoita sa ma descurc singura si sa am grija de fratele meu mai mic,Tobby. Are doar 9 ani,nu se poate descurca singur. Ultimul meteorit care a aterizat pe pamant a distrus o multime de cladiri(scolile si magazinele sunt distruse,iar masinile sunt facute praf) si multi oameni au fost raniti in urma acestui meteorit. Multe persoane au murit in timpul exploziei. Am aflat de la stiri ca parintii mei au murit acasa,din cauza unui avion care s-a prăbușit si a explodat fix in casa noastra,distrugandu-ne locuinta. Din fericire,Tobby era la scoala in acea perioada si n-a patit nimic. Am jurat sa-l protejez cu pretul vietii mele de orice pericol. E un dezastru.Parca ar fi sfârșitul lumii. Nu stiu daca mai este vreun supraviețuitor in afara de mine si Tobby,insa merita incercat.Nu-mi pot pierde speranta. Sper ca Ben si Tris sa fi supravietuit acestei a Apocalipse. Eu si Tobby eram in padure,umpland cateva sticle din ghiozdan cu apa dintr-un rau. Din pacate,raul era singura sursa de unde puteam procura apa potabila,întrucât casele noastre erau distruse alaturi de toate magazinele din oras. Deodata,simt cum pamantul mi se misca de sub picioare si imi pierd astfel echilibrul. Il iau de mana pe Tobby si il atentionez,spunandu-i ca s-ar putea sa urmeze un alt cutremur. Bagam repede cateva sticle de apa in ghiozdane si alergam cat de repede putem in momentul in care vedem un val urias de apa venind spre noi. Marim ritmul, neindraznind sa mai privim in urma noastra,de teama ca valul ne va prinde din urma si ne va ineca pe amandoi. -Cassie,ce se intampla?Mi-e frica,imi zise fratele meu speriat. -Nu-ti fie teama.Te voi proteja eu . Urca-te in copac,il sfatuiesc eu. Acesta face exact cum ii zic ,apoi imi da mana. Ii iau mana si acesta ma ridica usor . Simt cum piciorul meu se izbește de valul urias,smulgandu-mi adidasul din picior,ramanand doar intr-un ciorap. -Cassie !striga fratele meu. -Sunt bine.Nu-ti face griji,ii zic eu. Acesta ma ia in brate si incepe sa planga pe umarul meu. -Nu-mi vine sa cred ca parintii nostri au murit.Ce ne vom face acum?ma intreba Tobby îngrijorat,stergandu-si lacrimile cu maneca de la bluza lui. -Vom încerca sa supraviețuim. Sunt sigura ca mama si tata nu vor sa ne dam batuti. Intai vom aștepta sa se duca valul acesta,apoi ne vom continua drumul,ii explic eu. Stiam ca in acel moment trebuia sa fiu puternică pentru fratele meu mai mic.Avea nevoie de mine mai mult ca niciodată,mai ales acum,cand parintii nostri au murit. Desi,in interiorul meu ma simteam vulnerabila,crezand ca noi eram singurii supravietuitori. Fiind o zi torida de vara,caldura era sufocanta,iar faptul ca petreceam ore in sir,cocotati intr-un copac nu prea ne ajuta. Ni s-a terminat si apa si trebuia sa luam alta si aproape ramasesem fara mancare,intrucat mancasem toate proviziile din ghiozdane. -Va trebui sa mergem la singurul supermarket care inca n-a fost distrus ca sa ne luam apa si ceva de mancare,ii zic eu fratelui meu. Imi duc o mana la buzunar,simtind pistolul pe care tatal meu mi l a dat inainte de a muri ca sa ma protejez. Poate voi avea nevoie de el in viitor. Il iau de mana pe Tobby si coboram din copac,incercand sa ne îndreptam spre supermaket. Era destul de departe si aveam ceva de mers,insa n-aveam de ales. Deodata,aveam sentimentul ca cineva ne urmărește,pentru ca puteam auzi fosnetul frunzelor in spatele nostru. Nu stiu daca mi se parea mie sau chiar ne urmarea cineva,insa nu voiam sa risc. Il car pe Tobby in spate si maresc ritmul. Stiam ca Tobby nu putea sa tina pasul cu mine,fiindca era prea mic, asa ca m-a decis sa-l car in spate. -Cred ca cineva ne urmareste,ii zic eu lui Tobby. Din cauza faptului ca am alergat atat de tare si n-am mai privit in fata mea,m-am impiedicat de o ata care era legata de 2 copaci,scrantindu-mi piciorul. Incerc sa ignor durerea si imi continui drumul,schiopatand. Dintr-o data, cineva imi pune mana la gura ca sa nu tip. Incerc sa ma zbat in bratelui lui si sa ma eliberez,insa nu reusesc. Bratele lui erau prea puternice si ma țineau de incheietura. -Shh,sa nu faci gălăgie,altfel vor sti ca esti aici si te vor elimina si pe tine. Exact ca pe restul,imi zise o voce bărbătească. Ridic privire spre cer si observ un avion care arunca cu bombe in padure,incercand sa elimine și ultimii supravietuitori rămași pe pamant. Strainul misterios avea un accent italienesc ,nu unul tipic american,iar vocea ii era ragusita. Acesta isi da palma la o parte si ma elibereaza,privindu-ma drept in ochi. De-abia acum sesizam cat de frumosi erau ochii lui.Aveau acea nuanta de albastru ca marea cum rar se mai gaseau. Parul lui brunet era răvășit,probabil din cauza faptului ca isi baga mainile des în par,rasfirandu-l. Era usor nebărbierit,semn ca nu se mai barbierise de ceva timp. Trebuia sa recunosc,era cel mai frumos bărbat pe care l-am vazut. La fel de chipes ca Ben.Parea un pic mai mare fata de mine,probabil cu cativa ani,nu stiam precis,asa parea. Cand s-a ridicat mi-am dat seama cat de inalt era.Parea sa fie cu cativa centimetri mai inalt ca Ben,deși si el era foarte inalt. Probabil ca avea in jur de 1,90. In comparatie cu el,eu eram o piticanie,pentru ca aveam doar 1,63. -Cine esti tu? De unde pot sa stiu ca vrei sa ne ajuti?Poate si tu esti unul de-al lor si vrei sa ne elimini ii zic eu,iesind din transa si fara sa mai stau pe ganduri,imi scot pistolul din buzunar,îndreptându-l spre el. -Scumpo,daca as fi vrut sa va fac rau ati fi fost deja morti. Mă cheama Eric. Eric White,am 20 de ani si sunt unul dintre supravietuitori,imi zise el,zambindu-mi. Ma pun in fata lui Tobby,aparandu-l. Eric se indreapta spre mine si dintr-o singura miscare imi ia pistolul din mana si mi-l baga înapoi in buzunar. -Cred ca ar fi mai bine sa-l folosesti împotriva dușmanilor. Trebuie sa-ti folosesti gloantele numai in momentele necesare,imi zise el,făcându-mi cu ochiul. O sa te invat sa te aperi.Vei avea nevoie in viitor.Apropo,cum te cheamă? -Cassie,am 16 ani,iar el e fratele meu mai mic,Tobby,ii zic eu un pic reținută,incercand sa ma sprijin pe piciorul care nu era scrantit. De fiecare data cand calcam pe el, ma durea îngrozitor,insa incercam sa ignor aceasta durere. -Cred ca ar fi bine sa ne odihnim.S-a facut cam tarziu. Voi aprinde focul,zise el. Acesta scoate din ghiozdanul lui o cutie de chibrituri,apoi ia niste lemne din pădure și aprinde focul. Scoate si niste saci de dormit si ii asaza langa copac.Tobby adoarme imediat,fiind prea obosit. Nu-l invinovatesc,la urma urmei a trecut prin multe. Eric observa ca schiopatez si imi spune sa ma asez pe sacul de dormit. Scoate o crema din ghiozdan si imi pune glezna pe piciorul lui ,masandu-mi-l usor,neintrerupand contactul vizual. -E mult mai bine.Multumesc,ii zic eu recunoscătoare. Acesta imi zambeste si nu mai zice nimic si se baga in sacul de dormit. Maine va fi o nouă zi ,o alta zi in care vom fi nevoiti sa supraviețuim,insa de data asta eu si fratele meu nu mai eram singurii supravietuitori. De data asta mai era si Eric si nu stiu de ce,dar simteam ca pot sa am incredere in el,deși tocmai ce l-am intalnit.Ultimele ganduri pe care le am inainte de a a adormi sunt astea:Oare Ben si Tris inca mai traiesc?M-as bucura ca amandoi sa fie printre supravietuitori . Ben Au trecut 2 luni de cand am vazut-o ultima data pe Cassie si trebuia sa recunosc ca imi era dor de ea.Desi nu am vorbit mult,imi puteam da seama ca ma simteam atras din ce in ce mai mult de ea. Ea e diferita fata de celelalte fete,simt asta.Nu e ca Maya sau ca celelalte fete care se aruncau pe mine si încercau sa ma sarute cu fiecare ocazie ivita. Cand Maya s-a pus in poala mea,machiată strident si îmbrăcată indecent si a incercat sa ma sarute m-am simtit scarbit si de aceea am dat-o jos de pe mine. Din cauza Apocalipsei,nici macar nu am apucat sa-i spun ce simt. Insa acum e prea tarziu,pentru ca stiu ca nu pot sa dau timpul inapoi. Nici macar nu stiu daca a supraviețuit Apocalipsei. -La ce te gandesti,Ben? ma intreaba prietenul meu cel mai bun,Tim,punandu-mi o mana pe umar. -La Cassie. Nici macar nu stiu daca a supraviețuit Apocalipsei,ii marturisesc eu. -Sunt sigur ca a supraviețuit. Cassie pare sa fie o persoană puternică cu o vointa de fier. Spre deosebire de Maya. Numai cand o priveam ma simteam scarbit. In schimb,prietena lui Cassie,Tris, e cu siguranta genul meu de fata. Sper ca a supraviețuit si ea,imi zise Tim gânditor,privindu-si arma. -Sa speram ca amândouă sunt bine. Daca o vei vedea pe Cassie ii voi spune ce simt.Nu trebuie sa mai evit inevitabilul. Uite ce s-a întâmplat pentru ca am ezitat!ii zic eu,simtindu-ma furios pe mine însumi,pentru ca nu am avut curajul sa-i marturisesc ce simt. Ma prabusesc pe un bustean care se afla in apropiere,băgandu-mi mainile in par. -Haide,trebuie să mergem in padure. Sa vedem daca mai sunt si alti supraviețuitori,imi zise Tim,intinzandu-si mana. O accept si acesta ma ridica,trăgându-ma usor. Intram si mai adanc in padure si suntem surprinși sa vedem un foc care inca mai era aprins,trei sacuri de dormit si trei persoane care dormeau in ele:o fata blonda, care pare sa fie cam de aceeasi varsta cu mine,un tip brunet si un copil . Deodata,tipul brunet ne simte prezenta,isi deschide ochii,se ridica rapid si isi scoate pistolul din buzunar,indreptandu-l spre noi. Din cauza acestei miscari bruște,fata blonda se trezeste si ea. -Ce se intampla?intreaba fata,somnoroasa. Stai putin!Cunosteam această voce. Oare e posibil sa fie Cassie?! -Am simtit ca cineva ne urmareste si am fost nevoit sa ma trezesc,zise tipul brunet,avand un accent italienesc si nu acel accent tipic american cu care toti eram obișnuiți. -Si noi suntem printre supravietuitori. Nu este nevoie sa tragi,ii zic eu repede. Tipul se uita sceptic la fata blonda,care ne privea uimita,nevenindu-i sa-i creadă ochilor. Mi se pareau cunoscuti acei ochi verzi.Oare e posibil sa fie Cassie? -Stai! Ii cunosc pe acești baieti. Tim?Ben? Sunteti chiar voi?zise fata,privindu-ne. -Da,zicem noi in cor. -Cassie?!intreb eu uimit. Aceasta da din cap afirmativ ,un mic zambet aparaindu-i la colțul gurii. Nu-mi venea sa cred ca era inca in viata! Acum era momentul perfect sa-i spun ce simt. Nu mai avea rost sa aman inevitabilul,nu dupa ce in sfarsit am reintalnit-o. To be continued... La media Eric.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
