O invocare greșită

Blocat aici

Cred că ceva nu merge bine. Nu știu de ce am sentimentul de al cunoaște pe acest demon. Nu l-am văzut în viața mea, dar inima îmi spune că îl cunosc.

Mok: Dă-mi cartea, acum!!!

Cerul se cutremura de sunetul tunetelor, nu mai era luminat de lumina lunii ci de lumina fulgerelor. Mă uit la cer pe urma îmi întorc privirea spre el.

Mok: Hahaha, știi privirea ta plina de frică, dar în același timp și de curiozitate, îmi place, trebuie sa îți fie teamă de mine, să îmi arăți că sunt mai presus decât time.

Haruka: Uita-te la mine, nu te cunosc de ce ar trebui sa iti dau tie cartea? Nu crezi ca ai intrecut masura? Eu te-am adus aici sa facem o intelegere, daca nu vrei sa ma ajuti atunci te trimit inapoi.

Mok: Sa nu spui ca nu te-am avertizat.

Ochii lui deveneau mai stralucitori, pe fata ia aparut un zambet infiorator, cu o viteza nimicitoare se apropria de mine, mana lui dreapta o indrepta spre mine incercat sa ma atace, dar in ultima secunda acest scenariu s-a schimbat. Spre surprinderea mea un fulger s-a lovit de pamant fix cand mai avea doar cativa centimente pana sa ma atinga. El dar si eu am fost daramati de lumina si sunetul acestuia. 

Mok: Cine indrasneste sa intervina intre mine si prada mea?

Cand am auzit ce a spus vroiam doar sa ii zic "Un fulger, prostule!" dar asta s-a intamplat doar in capul meu.

Mok: Am spus sa te arati!

Acest demon dupa ce ca mai este si rau mai este si prost si nebun, chiar nu puteam sa invoc un demon cu mai multa minte? Dar spre surprinderea mea chiar vorbea despre cineva. In fata lui a aparut o lumina stralucitoare, nici eu nu puteam sa ma uit la ea. Cand lumina puterica a inceput sa se risipeasca, am inceput sa vad mai bine, este un batran, cu o barba lunga si alba, la fel si parul lui, este imbracat in niste vesminte cenusii. Simteai aura lui puternica si inteleapta. 

Mok: Tataie, nu ne-am mai vazut de mult timp, dar sincer nu prea mi-a fost dor de tine. Chiar in acest moment imi intrerupi momentul. 

???: Ti-am spus, numele meu nu este "Tataie" si chiar nu am vrut sa ne revedem intr-un moment ca acesta.

Mok: Atunci ar trebui sa iti spus Young-Nam, dar mie imi este mai usor sa iti spus tataie.

Young-Nam: Pustiule, de ce esti tu asa incapatanat si mereu intri in bucluc?

Tot ce puteam sa fac era sa stau si sa privesc cu cei doi purtau o conversatie sau se certau, nici nu puteam sa inteleg ce se intampla. 

Young-Nam: Tanara domnita, as vrea sa te aproprii si sa imi povestesti ce ai incercat sa faci.

Mok: Exact, ea este de vina.

Doamne dupa ce ca are atatea calitati negative mai este si copilaresc.

Young-Nam: Bon-Hwa Mok, o sa discut si cu tine imediat, las-o pe tanara domnita sa povesteasca.

Haruka: Eu... ( ma simteam stanjenita, de parca as fi certata de bunicul meu cand am facut ceva gresit) am vrut sa fac o vraja.

Young-Nam: Ce vraja ai vrut sa faci?

Haruka: O vraja de invocare a unui spirit pentru a-mi indeplini o dorinta

Young-Nam: Si care este acea dorinta?

Haruka: De a-mi vedea parinti macar cateva minute, dar nu am vrut sa fac nimic rau, am vrut doar sa ii vad atata tot.

Young-Nam: Dorinta pe care o vrei tu este o incalcarea a regulilor pe taramul spiritelor cat si pe taramul oamenilor. Este o incalcare grava a regulilor si nu cred ca pot trece cu vederea.

Haruka: Ce vreti sa spuneti?

Young-Nam: Bon-Hwa Mok, iar tu ce ai incercat sa faci?

Mok: Sa imi castig prada.

Haruka: Nu sunt prada ta.

Young-Nam: Ajunge! Stii ca atacarea oamenilor este de asemenea o incalcare grava a regulilor.

Mok: Nu este vina mea ca ma invocat si a incercat sa faca o intelegere cu mine.

Young-Nam: Nu conteaza, ai incercat sa o adaci nu doar o data ci de mai multe ori. Prin urmare v-eti fi pedepsiti amandoi.

Pedepsiti? Ce vrea sa ne faca? Adica ce vrea sa imi faca mine dor nu mi-ar pasa de acel nemernic care ma considera prada lui. Cu un singur pocnet din degete am vazut un fir legat de mana mea stanga dar care ducea la mana lui. Ce inseamna asta?

Mok: Tataie ce vrea sa insemne acest fir? Si de ce sunt legat de muritoarea aia?

Young-Nam: Tu iti vei indeplini pedeapsa aici pe pamant, legat de aceasta domnita, v-eti fi legati pana cand voi considera eu ca ati inteles cu ce ati gresit.

Haruka si Mok: Ce?!

Haruka: Asteptati putin, cum as putea sa traiesc cu acest demon? Eu am o viata, trebuie sa ma intorc la bunicii mei, trebuie sa imi continui studiile.

Mok: Tataie crezi ca acest fir ma v-a opri? Doar priveste.

A incercat sa rupa firul, dar nu a mers.

Mok: Ce nai...

A incercat de mai multe ori dar fara vrun rezultat. Oare ce se intampla e adevarat? Oare chiar o sa trebuiasca sa traiesc cu el?

Young-Nam: Degeaba incerci tinere. Aceasta va este pedeapsa. 

Si de o data a disparut print-o lumina orbitoare. Am ramas cu el. Ne uitam unul la altul si nu ne venea sa credem. Oare ce se v-a intampla de acum cu viata mea?