În această poveste vom vedea viața unei adolescente orfane, care încearcă să își invoce părinți prin spiritism. Cu toate acestea, ea invocă un demon cu aripi de un negru întunecat, acesta fiind adus în lumea oamenilor dintr-o greșeală. Această greșe...
Mă chinui de câteva zile să descifrez o vrajă, dar nu înțeleg. Singurul lucru pe care l-am înțeles este să trasez un cert sub lună, dar luna să fie albastră iar acest lucru se întâmplă doar o dată la 1.000 de ani. Iar vraja trebuie spusă într-un loc semnificativ, un loc care deține o amintire importantă.
Am căutat pe internet despre acest fenomen și se pare că v-a fi mâini seară. Ce voi face dacă nu reușesc să citesc vraja până atunci? Voi vedea ce voi face, oricum mâini iar o zi la liceu.
Sunt trezită de telefonul care îmi suna pe noptieră. Îmi întind mâna spre telefon pentru a închide soneria. La scurt timp acesta începe să sune din nou. Ce naiba de alarmă mai este și asta? Îmi întind iar mâna și o închid, dar soneria iar sună. Mă trezesc furioasă și mă uit la telefon.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Haruka: Ce naiba? Alo, ce vrei? Kyu: Bună dimineața și ție. Haruka: Lasă vrăjeala și spune ce vrei. Kyu: Sunt în fața casei. Haruka: Ce naiba?
Mă ridic repede din pat, dar fiind somnoroasă am făcut contact cu podeaua.
Haruka: Auuuu! Kyu: Ești bine? Haruka: Da.
Mă uit pe fereastră și îl văd lângă mașină. Acesta ma observat și îmi face cu mâna. Îi închid și mă îmbrac repede. Cobor repede, adică mai aveam puțin și cădeam și pe scări.
Bunica: Iar a venit Kyu? Haruka: Se pare că nu scap de el.
Deschid repede ușa și razele soarelui îmi orbește privirea și normal că am căzut fix în fața casei. Kyu vine repede la mine și mă ajută să mă ridic.
Kyu: Ești bine? Haruka: Da, haide să mergem.
Ne urcăm în mașină și plecăm. Îmi dau seama că nu am luat-o pe drumul spre școală. Mă uit ciudat la el, dar nu îmi spune nimic. Acesta parchează mașină.
Haruka: Ce faci? Kyu: Așteaptă puțin.
Îl ascult și îmi deschid telefonul. Intru la jocul meu preferat "Onmyoji Arena" nici nu am observat când s-a întors. Acesta scoate un plasture din buzunar și se apropie de mine.
Haruka: Ce vrei să faci? Kyu: Stai liniștită, nu te mănânc. Haruka: Nu cred că sunt pe gustul tău.
Kyu desface plasturele și acoperă rana pe care o aveam la genunchi. Mă uit ciudat la el de parcă nu este Kyu pe care îl cunosc.
Haruka: Mulțumesc. Kyu: Deci poți să spui și mulțumesc, nu știam.
Ne uităm unul la altu. Cred că vrea ceva de la mine. Este bun cu mine pentru un scop. Oare ce vrea să mai fac?
Haruka: Mai bine am pleca să nu întârziem. Kyu: Bine.
