În această poveste vom vedea viața unei adolescente orfane, care încearcă să își invoce părinți prin spiritism. Cu toate acestea, ea invocă un demon cu aripi de un negru întunecat, acesta fiind adus în lumea oamenilor dintr-o greșeală. Această greșe...
* Atunci umbrele și-au aplecat capetele, o umbră mare își face apariția în fața mea. Întinde mâna și îmi mângâie obrazul. Îi simt tristețea pe care o emană, dar în același timp și fericirea. Se apropie de mine și îmi spune " Te-am găsit." *
.........
Nu știam ce se întâmplă. Cine este această umbră care mă cheamă? Nu puteam să vad nimic.
???: Liniște!
Atunci umbrele care înconjurau cercul au tăcut, este liniștite deplină.
???: Știi cât de mult te-am așteptat?
Nu știam ce să spun. Nu îl vedeam, tot ce vedeam este o umbră care îmi vorbește.
Haruka: Cine ești?
Atunci umbră face câțiva pași în spate și cu o voce tristă îmi răspunde.
???: Ai... uitat de mine?
Atunci umbra se risipește și îl pot vedea. Arată înfricoșător, ochii lui parcă absorbeau toată energia din jur, puteam simți puterea lui care ieșea din el.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
???: Acum îți amintești de mine? Haruka: Nu, spune-mi cine ești. ???: Sunt eu, Bon-Hwa Mok.
De ce insistă atât? Chiar nu îl cunosc. Fiind atrasă în propria mea gândire nu observ când acesta se apropie de mine.
Haruka: Stai departe de mine.
Mok: Ciudat, de ce nu îți pot simți energia?
Haruka: Ce energie?
Mok: Pe care ți-am dat-o. Și de ce nu simt iubirea pe care mi-o ofereai atunci?
Haruka: Ascultă-mă, nu sunt cine crezi, dacă cauți pe cineva te voi ajuta să găsești acea persoană, dar, cu o singură condiție.
Mok: Muritoarea are curaj, îmi place. Și sum crezi tu că mă poți ajuta pe mine?
Haruka: Nu știu, dar voi face tot posibilul sa te ajut.
Mok: Și care este condiția?
Haruka: Să invoci doua spirite.
În momentul ăla, expresia feței a bărbatului s-a schimbat. Părea nervos. Din neatenția mea nu am putut să-l văd când s-a mișcat.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mok: Tu crezi că o muritoare ca tine mă poate convinge cu astfel de minciuni. Nu știu cine ești, dar vreau să știu cum a reușit, tu, o ființă mizerabilă, să mă invoce.
Abea puteam să respir. Mă strângea prea tare.
Haruka: Am folosit... cartea.
Mok: Cartea?
El observă cartea, îmi dă drumul și se duce spre ea. O ia în mână, eu îmi reglam respirația în timp ce eram întinsă pe sol. Nu știam ce vroia să facă cu cartea așa că îmi folosesc ultima putere din corp și mă ridic. Mă îndrept spre el repede și ii iau cartea din mână.
Mok: Ce crezi că faci?
Haruka: Nu ai voie să pui mâna pe cartea asta.
Mok: Ai frate, muritorii ăsta. Tu știi că dintr-o singură pocnitură de degete te fac praf?
Haruka: Dacă mă faci praf nu o să te mai ajut să o găsești.
Mok: Și de ce crezi că aș avea nevoie de ajutorul tău?
Haruka: Dacă nu ai nevoie de ajutorul meu te trimit înapoi.
Mok: Știi îmi aduci aminte de cineva cu această atitudine, dar nu ești ea.
În momentul ăla cerul s-a înnorat, vântul a început să sufle cu putere și fulgerele luminau cerul. Îmi era frică, foarte frică, dar nu vroiam să arât asta.
