Chapter 16-"Si verisoarele dinamita s-au intors, aplauze va rog!"

853 63 10
                                    

Peste doua zile e ziua...ziua cea mare. Harry a ajuns in finala, iar peste doua zile sper ca voi primi cea mai frumoasa dintre vestile pe care le-am primit de la inceputul verii.

Vreau sa imi vad fratele sarind in sus de bucurie alaturi de ceilalti 4 baieti, in timp ce lumea incepe sa li se adreseze cu "castigatorii X-Factor de anul acesta"

Am continuat sa merg doar pe ascuns la Gale. Am continuat sa vorbesc cu Danielle. Am petrecut tot timpul liber cu Eleanor. La scoala, toti vorbesc despre reusitele fratelui meu. Ceea ce mai nimeni de acolo nu stie, e ca Harry e fratele meu. Si cateodata, cand aud cat de ridicat in slavi e, imi vine sa urlu "asa, laudati-mi fratele, ma simt superioara voua, stiind ca un membru al familiei mele este subiectul vostru principal de discutie". Wow, ce increzut a sunat asta.

In fine, dupa nu stiu cate saptamani...voi merge la mall, maine. Eleanor spune ca trebuie sa arat bine la finala, ca daca Harry va castiga vor fi camere peste tot, mai ales pe mine, fiind surioara lui mai mica, deci nu trebuie sa ma fac de ras si tot feluri de cacaturi. Si nu voi merge insotita doar de domnisoara Calder...ci si de domnisoara Peazer. Aplauze, va rog.

*

M-am trezit cu o mare lene. Nu se putea pune problema de mici raze de soare ce sa imi intre prin fereastra, doar suntem pe la inceputul lui noiembrie. Dupa ce-cu greu-imi deschid complet ochii, am parte de un mic soc atunci cand o vad pe Eleanor, holbandu-se la mine, cu un ranjet cel putin bolnav.

-Idioata, ce cauti aici, m-ai speriat ca dracu'. Si ce ai fata asta de criminal mandru ca a furat un tractor?

-Pfiu, credeam ca nu te mai trezeai. Nu mai puteam zambi asa inca mult timp, ma dureau obrajorii.

-Bun, tot nu mi-ai raspuns la intrebari. Ce cauti aici, de ce zambesti asa?

-A, pai ma plictiseam acasa. Si faza cu zambetul, voiam sa te sperii cand te trezesti.

-Aha, si alta treaba mai buna pentru a nu te plictisi, in afara de speriatul meu, nu ai gasit? Ce zici de aruncatul dintr-un avion? Dar fara parasuta, e mult mai amuzant asa.

-Haha, ce umor de macarangiu. Se vede ca esti de abia trezita din somn. Acum, mergi, spala-te, imbraca-te si sa mergem dracu la mall. Danielle nu are toata ziua la dispozitie sa stea cu noi.

-Pff, si uite asa e stricat un somn numai bun de catre o idioata cu idei mai idioate decat inaltimea Turnului Eiffel.

-Ti-am povestit vreodata de cum vreau eu sa fiu ceruta de nevasta la Turnul Eiffel?

-Da, da mi-ai povestit.spun in timp ce trantesc usa baii.

*

Sincer, cred ca am stat 20 de minute in baie numai pentru a scapa de Eleanor. Sincer, o iubesc enorm, dar cum sa zic in asa fel incat sa sune dragut...are creierul unei manguste fututa de soarta.

-Ce faci, creier de mangusta?spun iesind de la baie, nerealizand ca intr-un fel, am gandit cu voce tare

-Bine, fata de petarda, tu?replica El sarcastic. Ce ti-a luat atat? Ai stat sa iti verifici fata din fiecare unghi?

-Da, te oftici?

-Sti ce, e dimineata, pare o zi in care nu va ploua...hai sa nu ne stricam ziua de pe acum cu tachinariile noastre cretine, ok?

-De acord. Te iubesc El.

-Si eu Pez!spune imbratisandu-ma. Haide sa te imbraci, Danielle cred ca ne asteapta. Eu iti aleg hainele, poate gasesti pe cineva pe la mall. Si sa nu te aud cu vreun fel de comentariu.

-Ok.spun, incercand sa evit un sir de contraziceri.

Dupa ce Eleanor arunca o privire in dulapul meu, imi alege o tinuta frumoasa, dar lejera (media).

Why did you forget me?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum