Why did you forget me?

Chapter 27-"Nu mai transpira atat,poti topi calota glaciara in felul asta!"

ok, vreau doar sa incep acest capitol cu o nota a autorului, nu o voi lasa la sfarsit ca de obicei si as aprecia enorm daca ati citi totul

1.nu cred ca am apucat vreodata sa va multumesc pentru cele 16k–spre 17–de vizualizari si pentru cele aproape 2k de voturi. fara voi, cartea aceasta nu ar fi ajuns nicaieri. serios, va iubesc enorm si va sunt atat de recunoscatoare... si astept sa vad daca vrea cineva dedicatie, poate imi spuneti si la ce capitol vreti, in caz ca nu este deja dedicat altcuiva de mai demult.

2.va rog enorm, dar enorm, nu mai lasati doar comentarii cu 'next'. eu vreau sa va vad parerile, plus ca un comentariu de acest gen nu ma face sa scriu mai repede si sper ca nu aveti impresia ca nu scriu de fiecare data cand am timp. exista scoala+am si eu o viata. nu pot scrie nonstop. tocmai mi-am facut un program de scris pe care tin sa il respect cu sfintenie, poate sa postez mai rapid uneori.

3.ma gandeam sa fac un Q&A? adica, il voi face daca se vor strange ceva intrebari, iar daca nu, asta e, eu am incercat😂😂

okk si vreau sa va spun ceva, daca pe aici avem ls care nu prea sunt prieteni sa zic asa cu elounor, ii rog sa nu lase comentarii rautacioase la acest capitol. eu shippuiesc ambele csf

va urez citire placuta xx

Am tras aer adanc in piept cand piesa s-a terminat. Mi-am inchis ochii, asteptandu-ma oarecum la ce este mai rau. Dar am avut parte de o mare surpriza cand am auzit aplauze. Chiar multe. Chiar foarte multe. Mi-am ridicat privirea din pamant si i-am putut observa pe jurati, zambind.

Aveam emotii din ce in ce mai mari, chiar daca actul meu muzical s-a incheiat. Acum era randul celor 4 oameni care practic fac legea aici sa cuvanteze.

Fiecare si-a spus opinia. Am primit si mici sfaturi, de exemplu 'fii mai sigura pe acute' sau lucruri de genul.

Insa chiar nu ma asteptam la momentul in care voi auzi 3 de 'Da'. Nu mai conta absolut nimic. Nu mai conta ca poate ultimul dintre jurati nu m-a apreciat chiar atat de mult. Ceea ce conta era faptul ca am reusit sa trec mai departe. Am multumit si am plecat de pe scena, unde am fost intampinata de o groaza de imbratisari de la Danielle si Eleanor.

-Doamne, Pezz, a fost uimitor! spune Dany cu un zambet larg pe fata dupa ce imi da drumul din imbratisare.

-Serios? Mi s-a parut ca am sunat absolut oribil. E normal ca inca transpir, nu? Adica, simt ca deodata se varsa un fluviu din capul meu.

-Nu mai transpira atat, poti topi calota glaciara in felul asta!

-De fapt, Eleanor, asa ceva e imposibil, dar macar ai incercat sa spui ceva inteligent.

-Incetati sa mai fiti atat de rautacioase doar pentru ca nu sunt cine stie ce geniu. Devine enervant uneori, jur.

-Scuze El, doar ca uneori lucrurile pe care le spui sunt chiar copilaresti si puierile. Noi te iubim oricum, ok? replic eu, in speranta ca nu am inrautatit lucrurile.

-Bine, bine. Oricum, sa schimbam subiectul si sa ne intoarcem la bucurie, ai trecut de preselectii!

Am intrat din nou intr-o sesiune de imbratisari si chiuituri. Oamenii ne aruncau priviri de genul 'ce Doamne iarta-ma e gresit cu fetele astea', insa in momentul acela mai putin de atat nu se putea sa imi pese de parerile lor idioate. Sa si le bage fix in fund.

Ne-am indreptat–mana in mana si cu niste zambete mari–spre iesire iar in drumul nostru am fost felicitata de tot felul de oameni din staff. Am chemat un taxi si ne-am indreptat spre apartamentul meu, unde aveam deja o cantitate considerabila de inghetata, suc, chipsuri si alte lucruri de genul.

Imi fusese extrem de dor sa imi petrec timpul in acest fel cu prietenele mele. Stiu ca in curand Eleanor se va intoarce in Paris iar Danielle se va intoarce in turneu alaturi de trupa asa-zisului meu frate, insa voi profita de acest timp cu ele la maxim si nu voi lasa vreo cearta sau discutie neplacuta sa intervina intre noi, cum se intampla de obicei din pacate.

Am intrat pe usa si ne-am trantit toate pe canapea. Dany a inceput sa caute telecomanda iar eu m-am indreptat intr-un final catre frigider.

Dupa o lunga dezbatere mintala pe tema 'ce inghetata sa iau, capsuni sau ciocolata', am ajuns la un raspuns genial dupa parerea mea: suntem 3 fiinte obsedate de inghetata, asa ca de ce sa nu iau ambele? Am insfacat si o punga de pufuleti si vreo doua sticle de suc, apoi m-am reintors in sufragerie, gasind-o doar pe Danielle pe canapea.

-Eleanor e la baie, nu?

-Uhm, de fapt a sunat-o mama ei. A spus sa mearga sa o viziteze macar putin, nu cred ca va dura mai mult de o ora, doua. Stii, a fost plecata o bucata de vreme si parintii ei nu sunt prea obisnuiti cu distanta.

-Ah, ok, mai mula inghetata pentru noi! raspund aruncandu-ma langa prietena mea.

Eleanor' POV

Ma simt asa de vinovata ca fac asta, dar nu ii pot spune lui Perrie ca sunt impreuna cu unul dintre colegii de trupa ai fratelui ei. Cred ca inca nu e obisnuita cu ideea de Dany si Liam ca un cuplu, ma intreb cum ar reactiona daca ar afla de mine si Louis. Toate gandurile ce imi traversau mintea m-au facut incapabila sa realizez ca liftul a ajuns la parter iar cativa oameni se holbau insistent la mine, probabil asteptand sa ies odata pentru a le face lor loc. Am trecut usor printre ei si am iesit din cladirea unde locuieste Perrie, fiind 'intampinata' de un Range Rover la al carui volan se afla Louis. M-am urcat pe locul pasagerului si i-am lasat un mic sarut pe obraz, iar el a zambit. A calcat acceleratia si ne-am indreptat spre cel mai apropiat Starbucks. Nu stiu cum s-a nimerit ca baietii sa aibe pauza de la turneu fix in saptamana in care avea loc auditia lui Perrie, dar pot numi asta un oarecare noroc, deoarece daca Danielle nu venea cu ideea acestei vizita surpriza, eu nu m-as fi gandit nici in 1000 de ani la asa ceva. Din nou, gandurile mele m-au purtat undeva departe de realitate si nu am realizat ca masina s-a oprit iar Lou iesise deja din masina, probabil asteptandu-ma. Am deschis repede portiera si am iesit, pornind alaturi de Louis spre cafeneaua supraaglomerata.

Perrie's POV

Am inspirat adanc dupa incheierea unei alte crize de ras. Nu am realizat vreodata cat de dor mi-a fost pana si de glumele lui Dany. Eram inconjurate de cutii goale de inghetata si ingropate in perne.

Am auzit un ciocanit si am presupus ca e Eleanor, asa ca am urlat intr-un mod extrem de strident 'intra' iar pe usa a intrat chiar ea, cu o sticla de vin in mana.

-Doamnelor, eu zic sa inceapa adevarata petrecere!

Afirmatia ei a fost urmata de o serie de aclamari, de parca eram deja bete. Insa nu eram, ma intreb cum ne vom comporta cu alcool la bord.