Jimin's Pov:
Jimin: Gata și cu marfa de azi.
Sunho: Știu, Jimin, te descurci cu aproape tot, tocmai de asta vreau să mergi la ultima ta vânzare de marfă mâine seară, iar după am o misiune mult mai importantă pentru tine.
Jimin: Pot să știu ce e?
Sunho: Toate la timpul lor, du-te acasă acum.
Jimin: Seară bună atunci, ne vedem mâine.
Am plecat cu pași repezi din casa lui și m-am îndreptat spre mașina mea. Bag cheia în contact și băgând mașina în viteza a 2-a îmi aprind o țigară. Înainte să mă bag în toată treaba asta eram un simplu paznic la club, dar fizicul m-a ajutat să ajung aici. Sunho m-a luat întâi drept bodyguard pentru o femeie iar pe parcurs am ajuns omul lui de bază, eu îl acompaniez la toate întâlnirile și tot eu îi dirijez restul oamenilor.
Taehyung: Gata tura?
Era cu mașina lângă mine, la aceiași viteză. Niciodată nu am înțeles cum poate băiatul ăsta să aibă atât chef de viață mereu.
Jimin: Gata, dă-o dracu.
Taehyung: Hai la băut, ce zici?
Jimin: Unde?
Taehyung: După mine!
A accelerat, iar eu după el. M-a dus pe un bulevard lung unde a oprit fix în fața unui bar vechi, pe care-l știu și eu de când eram copil mic.
Jimin: Hershel mai lucrează aici?
Taehyung: Deci ești connaisseur.
Taehyung a râs, iar accentul lui franțuzesc mi-a zgâriat urechile.
Taehyung: Da, Hershel e șeful acum.
Jimin: Nu l-am văzut de vreo 10 ani.
Taehyung: Nici nu o să te mai recunoască, nu te mai recunosc eu, și te cunosc de 2.
Mi-a făcut cu ochiul, gestul lui dintotdeauna cu femeile și cu cei mai buni prieteni ai lui.
Jimin: Foarte amuzant frate, hai, intră, parcă ai spus că dai de băut.
Taehyung: Nu am folosit expresia asta.
L-am împins înăuntru cu putere și am intrat în barul aproape pustiu.
Jimin: Bună seara!
Hershel: Bună seara.
Taehyung: Vezi că iau două beri.
Jimin: Cum mai e aici?
Hershel: Eh, din ce în ce mai rău, dar la vârsta asta nu pot face nimic altceva.
Jimin: Și Gina?
Hershel: Poftim?
Jimin: Nevasta, domnule.
Hershel: Dar de unde...?
Jimin: Chiar m-ați uitat, huh? Sunt Jimin, băiatul lui Hyun-soo.
Hershel părea mirat, chiar a rămas fără cuvinte pentru un scurt timp.
Hershel: Ji-...? Vai ce mare ai crescut băi băiatule, te-ai făcut flăcău!
Vai... Ce vorbe de la sat are, ca acum 10 ani.
Jimin: Și dumneavoastră arătați foarte bine, mă bucur că încă e deschis barul.
Hershel: Pune-te la masă, e din partea casei.
Jimin: Nu-i nevoie, chiar puteți să stați cu noi și vă plătesc eu.
Am stat la povești până dimineața cu toate că el era destul de bătrân, nu ma gândeam că stă el până la 3, dar i-am povestit despre tot ce-am făcut eu în anii ăștia și mi-a plăcut enorm să mai pot vorbi și cu altcineva înafară de Taehyung și de Sunho.
Taehyung: Hai, povestitorule, acasă că mai dormim 2 ore și suntem înapoi la lucru.
Hershel: Mai veniți pe aici?
Jimin: Mai venim, tu unde stai? Dacă vrei te duc acasă cu mașina.
Hershel: Duceți-vă acasă, eu stau chiar deasupra barului.
Am dat mâna iar eu și Taehyung ne-am urcat în mașini.
Taehyung: Ne vedem la muncă.
Jimin: Nu mai stau veci cu tine până la 3.
Taehyung: Minte-mă și spune-mi că nu ți-a făcut plăcere.
Amândoi am mers acasă. Era deja 03:27 și nu am mai apucat să fac nimic, m-am trântit în pat epuizat și am luat somn direct.
Dimineață, 06:30
Bzz...
Bzz...Alarma sună din toată puterea ei și mă trezește.
Jimin: Morții mă-tii...
Îi dau o palmă telefonului dar nu mai reușesc să adorm înapoi, așa că decid să cobor jos ca să-mi fac cafeaua. Mă spăl pe dinți, pe față, mănânc ce mai găsesc prin frigider și în final mă îmbrac ca mai apoi să plec spre casa lui Sunho. Parca acum 5 minute abia am ajuns acasă, dar nu am ce să fac, nu e ca la școală să nu merg când nu am chef cu toate că uneori se mai întâmplă.
Am ajuns în fața casei lui și am intrat arătând ca un zombie, ceva normal după nici 3 ore dormite.
Sunho: Neața, pregătit de ultima zi cu marfa?
Jimin: La ce bine am dormit, nu prea cred.
Sunho: Ai fost cu Taehyung aseară, așa-i? Omul e în lumea lui, nu răspunde la telefon.
Jimin: A băut destul de mult aseară, dar lasă-l pe el că mor de curiozitate, ieri mi-ai spus că am ceva important de făcut.
Sunho: Cât e ora?
Jimin: E 8, ai mai mult timp decât e nevoie să-mi explici totul.
Sunho: E un fost băiat de-al meu, Jimin. De când l-am lăsat să plece pur și simplu am tot auzit vorbe, vorbe ce nu-mi plac. Părinții lui sunt bogați și din câte știu și-a făcut propria plantație. Problema e că ne pierdem clienții, iar eu am nevoie de tine să vezi ce face, să te bagi în viața lui și să vă împrieteniți ca să poți să mi-l aduci în față.
Jimin: Și cum vrei să fac asta, mă împiedic în fața casei?
Mi-am dat ochii peste cap, parca e un joc de copii.
Sunho: Sora lui, Vera Rhee...
Jimin: Serios? Implici fete în asta, nu sună a ceva ce-ai face.
Sunho: Nu o rănești, sufletistule, cu ajutorul ei intri în casă și afli ce face defapt Yoongi.
Jimin: Cum mai exact?
Sunho: Nu știu, Jimin, o vrăjești, o plimbi, faci ce vrei tu cu fata pentru că mie nu-mi pasă de ea, îmi pasă de Yoongi.
Jimin: Bine, dar dă-mi și mie niște detalii despre ei.
Sunho: Ți-am făcut un dosar întreg despre familia aia, ai timp să-l studiezi diseară.
Jimin: Măcar... Cum arată fata?
Sunho: Uh... Fata e frumoasă, are ochii verzi, păr blond, o să-ți placă.
Jimin: Păi și ăla? Cum a reușit un om să-ți fure ție clienții, ai clădiri întregi de-
Sunho: Citește aia, Jimin. Nu știu cum a reușit, asta vreau și eu să aflu, acum du-te și termină treaba pe care o ai azi.
CITEȘTI
Love bait - P.JM (Volumul I) FINALIZATĂ
FanfictionPark Jimin, un om de bază pentru șeful lui, niciodată nu l-a dezamăgit. Totul era bine între ei, fiecare treabă cât de grea rezolvată iar relația lor era ca una tată-fiu, dar încrederea l-a făcut pe Sunho să-i dea lucruri din ce în ce mai personale...