Love bait - P.JM (Volumul I) FINALIZATĂ

XVII - Music band

Apel de la Yoongi, probabil vrea să mergem la el iar.

Yoongi: Ce faci?

Jimin: Sunt cu Tae acasă, tu ce faci?

Yoongi: Păi am rămas cu Vera acasă și ne-am apucat de un grătar amândoi, am zis că poate veniți și voi, mai cântăm ceva, mâncam, știți voi, și Jungkook e pe drum.

Jimin: Acum?

Yoongi: Da, e ok?

Jimin: E ok, venim și noi în vreo 20 de minute.

Yoongi: Vă aștept.

A închis telefonul iar eu și Tae ne-am ridicat direct pornind spre mașină.

Taehyung: Nu te simți prost?

Jimin: Habar n-ai.

Taehyung: Zic doar că... toată muzica asta m-a făcut să mă simt bine și în ceva timp o să dispară iar.

Jimin: Și eu m-am simțit bine, de asta nu mai știu deloc ce să fac.

Taehyung: O să vedem, nu e prea târziu până nu e Yoongi față-n față cu Sunho.

Jimin: Oricum s-ar întâmpla, dacă nu o pățește Yoongi pentru că ne opunem, o pățim noi.

Taehyung: Taci mă, fi mai optimist.

Jimin: Fi tu optimist, eu sunt realist.

Am ajuns la ei acasă în scurt timp și am mers în curtea din spate.

Yoongi: Ce faceți nebunilor.

Jimin: Ca deobicei.

Taehyung: Voi?

Yoongi: Un grătar, o muzicuță, știți voi.

Yoongi era beat deja, dar nu m-a surprins asta cu nimic.

Jungkook: Băi, am compus o piesă pentru voi.

Yoongi: Stai puțin, mâncăm, bem ceva și după o vedem și pe aia.

Curiozitatea m-a prins dintr-o dată.

Jimin: Cum pentru noi?

Jungkook: Păi cum eram doar eu și Yoongi și acum suntem 4, am vrut să scriu ceva despre asta cu toate că e sentimental dar e ca o poveste. E mult spus poveste pentru că sunt doar versuri oricum, dar am încercat.

Nu mi-au plăcut niciodată lucrurile astea așa dulci mai ales din partea bărbaților dar aproape că-mi venea să plâng când l-am auzit pe Jungkook.

Taehyung: Mamă bă, mersi.

Jimin: Da... Mersi.

Vera: Jimin?

A venit și ea în curte.

Jimin: Ce faci?

Am mers eu spre ea de data asta s-o iau în brațe.

Vera: Ce-i cu tine?

Jimin: Nimic.

Am sărutat-o lung iar Vera nu și-a mai putut scoate zâmbetul de pe față.

Vera: Drăguțule.

Jimin: Așa-i?

Am mâncat și după ce ne-am săturat toți și am băut fiecare câte un suc sau un pahar de câte ceva ne-am apucat de niște muzică.

Yoongi: Băi, chiar vreau să încercăm o piesă mai rock, sau poate veche... Ce ziceți?

Jimin: Ce piesă?

Yoongi: Nu știu, Pixies, Nirvana, ceva de genul.

Jimin: De când asculți de astea?

Yoongi: Și piesele rap se mai inspiră de undeva.

Taehyung: Și ce cântăm?

Yoongi: Voi alegeți, eu le știu pe toate.

Taehyung a adus amplificatorul pentru chitara electrică mai aproape, jungkook a setat suportul de la microfon iar eu mi-am luat acustica pentru un bass pe fundal. Yoongi și Jungkook erau vocile pe piesă cu toate că nu există ceva ce să mă ungă mai tare pe inimă decât piesele de genul și dacă am ocazia le cânt din toată puterea mea. La final, toată sufrageria lor era un dezastru dar eram gata de muzică așa că am început Smells Like Teen Spirit, toți o știam oricum.

Cred că am repetat piesa aia de mai mult de 10 ori cu notele și partiturile în față, vocile le ieșeau bine dar pentru mine și Taehyung era o durere imensă să facem solouri de chitară pe ritmul piesei mai ales că nu repetasem piesa până acum.

Vera: Știți, cu un toboșar... ar suna ca originala.

Jimin: Da și cu mai multă forță în degete că eu nu mai pot.

Degetele mele și ale lui Tae au rămas fără piele pe ele, cel puțin vârfurile.

Taehyung: Taci bă, sună bine și asta e ceva, știi și tu că dacă o să continuăm nu o să ne mai doară deloc.

Jungkook: Da, mergi acasă, pui niște cremă și trece.

Vera: Știți ce văd?

Yoongi: Ce mai vezi?

Vera: Viitoare trupă.

Taehyung: Daaa, sigur ajungem noi acolo.

Vera sorbea dintr-un cocktail făcut de ea și ne privea din tocul ușii.

Yoongi: De ce nu?

Jimin: Trupa nu se formează în 20 de minute pe Youtube, Yoongi.

Yoongi: Da știu, dar nu e de parcă nu am avea săptămâni și luni la dispoziție, până la urmă eu asta vreau să fac cu viața mea.