După ce m-am pus în pat Vera a adormit, dar eu chiar nu puteam așa că m-am dus să văd ce face Tae.
Jimin: Tae?
Taehyung: Da.
Jimin: Ce facem bă acum...
Taehyung: Jimin, planul nu era să moară lume acolo, habar nu am.
Jimin: Știu dar am tras eu cu pistolul meu, și mai e și camera aia plină de sânge... Tu ești lovit, chiar nu știu-
Taehyung: Trebuia să-l lași pe Yoongi s-o facă, parcă vorbisem că Sunho era al lui.
Jimin: Nu puteam să-l las peste mine să dea în continuare, a trebuit să fac ceva.
Taehyung: Știu bă, dar acum vezi ce faci cu mâna aia că o să-ți trebuiască un control, o să vorbim toți despre ce facem.
Jimin: Trece, oasele se refac... Nu e asta problema acum.
Taehyung: Până se refac așa...
Jimin: Nu vreau să mă mai gândesc la ele că mă dor de îmi vine să-mi tai mâna cu totul, dar tu cam cum ești?
Taehyung: Sunt ok, hai la o țigară că înnebunesc, n-am fumat de când am venit acasă deloc.
Jimin: Vera e la mine în cameră, hai să stăm afară că balconul nu e o idee prea bună.
Taehyung: Hai.
Ne-am băgat la fumat și am băut fiecare câte o bere dar Taehyung nu prea putea face mare chestie.
Taehyung: Jimin poți să te uiți puțin ce dracu am...
Și-a dat jos tricoul și m-am uitat la rană, sângele se uscase dar glonțul sigur era înauntru.
Taehyung: Deci?
Jimin: Cred că trebuie totuși să mergi la un spital, la mine sunt degetele dar tu ai fost împușcat în stomac.
Taehyung: Pff, și ce să le zic, de ce am un glonț în mine?
Jimin: Poți rezista până mâine?
Taehyung: Cred, noroc de Jungkook că a reușit să oprească sângele că nu știu dacă rezistam fără nici până aici.
Jimin: Mâine dimineața facem cumva și mergem.
Taehyung: Nu mergem mâine, mâine ne vedem toți.
Jimin: Unde?
Taehyung: Tu dormeai, dar am vorbit cu Yoongi și ne-a spus să mergem mâine undeva să vorbim.
Jimin: Știi că nu prea e ok nicăieri să vorbim despre asta...
Taehyung: Găsim noi, deja am făcut partea mai grea.
Jimin: Tot nu știu cum am avut atât sânge-n mine să trag în Sunho.
Taehyung: Dacă nu intervine poliția o să fie totul ok, și ai făcut ceea ce trebuia acolo...
Jimin: Nu prea sunt șanse să nu intervină.
Vera: Ce-ai făcut?!
M-am uitat înspre ușă și mi-am dat seama brusc că automat trebuie să-i explic totul, poate și ea să fie afectată de ce tocmai am făcut.
Vera: Ai împușcat pe cineva?
Jimin: Vera, e complicat ce se întâmplă și nu știu dacă e așa de bine să vorbim acum despre asta...
Vera: Tu ești nebun? Lasă vorbele astea și spune-mi ce s-a întâmplat acolo.
Taehyung: Eu vă las să vorbiți.
Vera: Stai acolo unde ești.
Era foarte nervoasă și nu prea mai aveai cu cine vorbi, dar sigur nu pleacă până nu-i spun adevărul și nu are nici un rost să mint.
Jimin: Yoongi a lucrat pentru un om acum ceva timp, făcea trafic, șantaje, el s-a lăsat dar eu defapt... asta făceam în tot timpul ăsta și-
Vera: Deci banii ăștia nu vin din nicio afacere.
Jimin: Nu, dar el voia să-i facă rău lui și de asta am venit în casa voastră, dar i-am spus lui Yoongi și crede-mă că dacă nu mă îndrăgosteam de tine nu riscam nimic, nu vreau să se schimbe ceva acum...
Vera: Jimin, să știi că minciunile de genul sunt cele mai proaste pe care cineva le poate face.
Taehyung: Nu vreau să mă bag dar l-a cam salvat pe frate-tu, posibil și pe tine așa că un mulțumesc e mult mai drăguț.
Vera: Și tu ce ai? Ești împușcat și tu?
Taehyung: Eu?
Jimin: Tae, arată-i, a făcut ceva medicină până la urmă.
Vera: Exact.
Taehyung: Nu erai psiholog?
Vera: Lasă școala, Taehyung, ai un glonț în tine!
I-a arătat și Vera a insistat să mergem în momentul ăla la spital dar Taehyung nu mai știa cum s-o refuze.
Vera: Dacă sângerezi, prostule, trebuie să mergi acum.
Taehyung: Cred ca mi-aș fi dat seama dacă era așa rău.
Vera: Nu îti dai singur un diagnostic, îmbrăcați-vă amândoi în momentul ăsta.
CITEȘTI
Love bait - P.JM (Volumul I) FINALIZATĂ
FanfictionPark Jimin, un om de bază pentru șeful lui, niciodată nu l-a dezamăgit. Totul era bine între ei, fiecare treabă cât de grea rezolvată iar relația lor era ca una tată-fiu, dar încrederea l-a făcut pe Sunho să-i dea lucruri din ce în ce mai personale...