Taehyung: Ține-te de mine și hai să urcăm până în stradă.
S-a apucat de mine cu ambele palme și am început să mergem încet spre stradă.
Jungkook: Să nu-i spui nimic lui Jimin.
Taehyung: Îi zic tot lui Jimin de când l-am cunoscut.
Jungkook: Tae, te rog.
Taehyung: De ce-ai mai făcut-o dacă e așa secret?
Jungkook: M-a luat valul bă, nu știu la ce m-am gândit.
M-am oprit brusc și i-am întors capul spre mine.
Taehyung: Ți-a plăcut?
Jungkook: Ce?
Taehyung: Sărutul, ți-a plăcut?
Jungkook: Taehyung...
Taehyung; Mie nu, și chiar nu aș vrea să-i vorbesc lui Jimin despre asta dar mi se pare atât de ciudat și mă simt așa de prost încât sunt sigur că nu o să reușesc.
Jungkook mi-a dat drumul la mână și a continuat să meargă singur.
Taehyung: Fără supărare bă, nu știu ce viață ai avut înainte și cu cine ai umblat, dar n-am pățit în viața mea așa ceva și chiar am avut o viață destul de interesantă, chiar e ceva nou...
Jungkook: Dacă știam că te superi așa din nimic mă abțineam.
Taehyung: Din nimic? Fă-i așa lui Yoongi să vedem ce părere are el.
Jungkook: Serios?
Taehyung: Serios ce?
Mi-a sunat brusc telefonul și mi-am dat seama că Jimin era deja ajuns, iar noi nici nu am urcat scările.
Taehyung: Coboară jos, cred că am puțină nevoie.
Jimin: Vin acum.
A venit spre noi cât de repede a putut și l-a apucat pe Jungkook.
Jimin: Ce s-a întâmplat cu voi?
Taehyung: Adică?
Jimin: Jegoși, uzi și sparți.
Taehyung: Poveste lungă, hai la mașină.
L-am cărat pe Jungkook până la mașină, l-am întins în spate, el adormind, iar noi amândoi ne-am așezat în față.
Jimin: Doarme, mai facem ture pe aici, explică-mi tot că nu ajungea Jungkook în halul ăsta fără motiv.
Taehyung: E de la Yoongi.
Jimin: Nu sunt prost, zi-mi ce s-a întâmplat.
Taehyung: Dar chiar asta e.
Jimin: Știi că țin secretele, Tae.
Oftez, mereu i-am zis tot dar dacă mă pun în locul lui Jungkook, nu ar părea deloc frumos din partea mea.
Taehyung: Nu fă ture, nu e nimic de spus.
Jimin: Ok, dar dacă chiar e din cauza lui Yoongi eu zic să mai petreci timp cu el, e sensibil rău.
Taehyung: Da... O să petrec... Timp cu el.
Jimin: Hai să-l ducem sus, le zicem că îi e rău.
Jimin's P.O.V.
L-am urcat pe Jungkook sus, puteam să văd că nu se simt deloc bine dar cu toate că Tae îmi e prieten, dacă nu vrea să-mi spună, mai bine o lăsam așa.
Namjoon: Băieți, managerul nostru deja a-... Jungkook?
Jimin: I s-a făcut rău.
Tae a rămas în sufragerie și eu l-am dus în dormitor pentru că patul era liber.
Jimin: Dacă vrei orice ne spui.
Jungkook: Am gâtul uscat rău.
Jimin: Nu e uscat, ți se pare.
Jungkook: De unde știi?
Jimin: Fumez de ani, dacă dormi se duce efectul ăla.
Jungkook: Pff...
S-a pus pe-o parte fără să mai zică nimic și eu m-am întors în living.
Jimin: Namjoon, ce voiai să zici?
Namjoon: In câteva zile putem să filmăm, și am găsit și o sală bună de repetiții.
Yoongi: Unde ați fost?
Jimin: Pe plajă.
Yoongi: Și cum a ajuns în starea aia?
S-a uitat la amândoi, dar nu zicea nimeni nimic.
Taehyung: Întreabă-l, eu mă duc să mă culc.
A plecat și Tae în celălalt dormitor, privindu-și ciudat telefonul. După ce dispăruse din peisaj, Yoongi mi-a făcut semn să mă întrebe ce-i cu ei, dar cu toate că și eu aș vrea să știu, habar n-am ce-i cu cei doi.
Jimin: Nu știu.
Yoongi: Ar trebui să vorbesc cu Jungkook, m-am purtat ca dracu.
Jimin: Poate de asta e așa.
Yoongi: Și cu Tae, chiar dacă... Ne-am cam bătut aseară.
Hoseok: Îți ceri scuze și atât.
Asta urmau să facă, dar tot nu mă simțeam confortabil deloc știind că Tae e cu moralul la pământ.
Jin: Ce-i cu voi bă, suntem în Busan și mai e puțin până ne lansăm, ar trebui să fiți în al nouălea cer.
Jimin: Nu am nimic, dar nu pot să fiu in extaz când doi dintre noi se simt ca dracu.
Jin: Păi hai să aflăm ce au.
CITEȘTI
Love bait - P.JM (Volumul I) FINALIZATĂ
FanficPark Jimin, un om de bază pentru șeful lui, niciodată nu l-a dezamăgit. Totul era bine între ei, fiecare treabă cât de grea rezolvată iar relația lor era ca una tată-fiu, dar încrederea l-a făcut pe Sunho să-i dea lucruri din ce în ce mai personale...