Love bait - P.JM (Volumul I) FINALIZATĂ

II - Highschool emotions

După o discuție cu Sunho și ultima mea vânzare de marfă, am mers acasă să-i studiez în parte pe fiecare. Vera chiar era frumoasă, cel puțin în pozele din foi. Cât despre Yoongi, nu pot să zic prea multe, pasiunile lui m-au făcut să-mi fac din prima o părere ciudată, într-o familie plină de medicină el face rap, ceva ce-l face oaia neagră a familiei. Părinții sunt ambii chirurgi, Vera studiază psihologia iar el...

Casa lor nu este prea departe de a mea, am mai văzut vila înainte dar niciodată nu am știut cine locuiește acolo. Totuși, imposibil de intrat fără unul din ei, câini și porți din fier forjat, zici că s-au pregătit de un moment de genul de când au construit toată casa.

Am gândit totul intr-o jumătate de oră, mă săturasem de atâtea litere, n-am continuat școala pentru un motiv bun și nu am de gând să-l las pe Sunho să-mi dea "cărți" de citit pentru misiunile lui de copii. După toate astea am decis să dorm, să dorm până la 12.

Sunho: Alo?

Jimin: Mhh?...

Sunho: Ce faci bă, dormi?

Jimin: Băi nici acasă nu mai am liniște.

Mi-am pus perna pe cap dar auzind liniștea din cameră, știam ca Sunho e nervos.

Sunho: Ai citit foile!?

Jimin: Da mă, nu țipa de dimineață.

Sunho: Dimineață? Alții sunt sătui de muncă și tu abia faci ochi!

Jimin: Fata scapă la 2 de la facultate, am timp.

Sunho: Bine, te las, poate nu-i văd numărul în telefonul tău diseară că nu știu ce-ți fac.

A plecat nervos și eu m-am ridicat din pat. Nu am mare lucru de făcut până la 2 când mă voi plimba în fața facultății așa că bineînțeles că mi-am pornit un film. În jumătate de oră totuși m-am plictisit deci m-am apucat de duș, îmbrăcat și aranjat ca în final să plec spre Vera.

Stând pe telefon și așteptând să o văd, mă gândeam cu emoții în mine cum să o fac să mă bage în seamă. Ca în liceu bănuiesc, să cad sau să îi fac cu ochiul... Nu e bine, oare să o întreb ceva? Ce puii mei, par prost după. E studentă și eu vin cu ceva întrebare prostească-...

Elena: Hei?

Am tresărit și am privit fata.

Jimin: Bună?

Elena: Te simți bine? Ești cam palid.

Vera: Elena?

Vera a ajuns lângă mine, părea îngrijorată văzându-mi fața.

Vera: Vrei să chem pe cineva?

Jimin: Nu, nu, sunt bine doar că nu prea am dormit.

Vera: Ești sigur? Poate vrei niște apă totuși, o pastilă.

Doamne, doar doctorii umblă cu pastile de genul la ei, chiar cred că toată familia asta e sărită de pe fix dar nu am ce face, am de jucat teatru.

Jimin: Nu cred că ajută, e de la stres.

Vera s-a uitat la ceas dar totuși a continuat să-mi vorbească.

Elena: Vera, eu nu mai pot sta, ne vedem mâine la oră. Am de terminat proiectul ăla pentru biologie.

Vera a dat din cap afirmativ, fata cealaltă a plecat iar aproape toată strada s-a golit.

Vera: De la ce e stresul?

Jimin: Hm?

Vera: Stresul, care e sursa?

Jimin: Nu ai treabă sau ceva? Nu am mai văzut pe nimeni să... psihologească pe drum.

A râs la termenul meu scos de nicăieri și s-a sprijinit de un stâlp.

Vera: Examenul final se apropie și încerc doar să-mi fac jobul de a ajuta oameni, cine știe ce viață interesantă ai și ce informație nouă îmi poți da.

Jimin: Master sau general?

Vera: Master, dar parcă era vorba de tine.

Ce am de pierdut, invit-o la ceva prostule!

Jimin: Și nu vrei să psihologești altundeva?

A râs iar auzind cuvântul meu.

Vera: Unde?

Jimin: Unde vrei tu.

Vera: Doar dacă chiar îmi spui tot ce ai, pentru experiența mea.

Jimin: Îți spun și tot ce-am avut.

I-am zâmbit subtil iar ea a refăcut gestul.

Jimin: Acum alege unde.

Vera: Hm... Parc.

Jimin: Par-?

Vera: Doar nu credeai că ies cu tine la suc, schimbă-ți modul de a agăța.

A luat-o în față, chiar îmi era greu să țin pasul cu ea, are nivelul de energie al lui Taehyung.

Jimin: Mai încet, sunt mai bătrân ca tine.

Vera: N-ai mai mult de 23.

Jimin: Dar m-ai citit repede, nu-i de joacă cu tine.

Fugeam în spatele ei dar ea părea să se simtă ca la plimbare, lejer. Ne-am pus totuși pe o bancă de lângă lac când am ajuns în parc, iar ea și-a scos carnețelul din buzunar.

Vera: Vreau întâi să știu un nume.

Jimin: Park Jimin, dar... și eu vreau să știu ceva.

Vera și-a ridicat sprâncenele curioasă.

Jimin: Numărul psiholoagei, poate o să mai am nevoie...

Vera mi-a zâmbit dar nu-mi luam privirea de la ochii ei, nu e de parcă m-am îndrăgostit dar așa se îndrăgostește ea, psihologie inversă, asta dacă merge cu psihologii.

Vera: Deci aici ai vrut să ajungi?

Jimin: Credeam că poți să mă citești din prima.

Vera: Nu am terminat masterul încă.

Jimin: A, deci asta e abilitate obținută ca în jocuri, după ultimul nivel.

Vera: Te-ai prins, îți place să te joci sau ceva?

Jimin: Da, cu femeile.

A înroșit și și-a luat privirea de la a mea.

Jimin: Hai, începe scrisul și eu îmi încep povestea.

Vera: Eu aștept de când am ajuns aici.