Love bait - P.JM (Volumul I) FINALIZATĂ

XVIII - Car crash

Într-un fel are dreptate, am avea cât timp am vrea noi dar el nu știe că cel mai probabil în câteva zile toată treaba asta cu trupa, muzica sau ce-o mai fi se va termina.

Taehyung: Ce-i cu tine?

Eram singuri pe terasa de afară, Yoongi și Vera erau înauntru vorbind cu părinții lor iar Jungkook deja plecase.

Jimin: Gândesc.

Taehyung: Și? La ce te-ai mai gândit?

Jimin: Să-i spun lui Yoongi ce are Sunho de gând.

Taehyung: Mai bine l-ai întreba întâi pe Sunho ce are de gând.

Jimin: Nu o să-mi spună.

Yoongi: Ce să nu spun?

Jimin: Nu tu, vorbeam de un prieten.

Yoongi: Ceva Sunho?

Jimin: Da, ne-am certat cu el.

M-au luat toate transpirațiile dar poate nu a auzit ceea ce nu trebuie.

Yoongi: Urăsc numele ăla.

S-a așezat la masă cu 3 beri în mână.

Yoongi: Vreți?

Jimin: Vrem.

Am deschis ultima bere pe ziua de azi și am mai stat vreo 15 minute la povești, am sărutat-o pe Vera și în final am plecat cu Taehyung spre casă.

Taehyung: Ce mai mâncăm?

Jimin: Ai băgat grătar în tine ca un flămând.

Taehyung: Și ce?

Jimin: Vai Tae, mor cu tine.

Taehyung: Mă simt nașpa ca o să renunț la muzică, nici măcar să beau nu mai am chef deci eu zic că măcar de mâncat să mănânc.

Jimin: Nu mai vorbi de asta, fac eu cumva.

Taehyung: Fă-o repede, Jimin.

Jimin: Gândesc, serios că gândesc.

Îmi venea să mă dau cu capul de volan pentru ca nu mai înțelegeam absolut nimic din viața mea dar chiar nu era momentul pentru asta. Cum a stat Sunho o noaptea să gândească cum să-i facă rău lui Yoongi pot și eu să stau să mă gândesc cum să-i întorc dorința asupra lui.

Taehyung: Totuși... Cred că cel mai bine e să vorbim cu Yoongi.

Jimin: Parcă ești prost Tae, asta am spus acum jumătate de oră.

Mă deconcentrasem de la drum și de la tot ce se întâmpla.

Jimin: Spune-i tu la Yoongi că am intrat la ei în casă, la ei în gașcă și că am vorbit despre trupa aia doar ca în final să-l iau după mine într-o prostie de subsol ca să-l bată Sunho sau cine știe ce-i poate face chiar mai rău.

Taehyung: Nu mai rage ca prostul și uită-te pe drum că murim amândoi.

Jimin: Nu țip, dar eu chiar nu știu cum să-i spun așa ceva lui Yoongi.

Taehyung: Cât ești de enervant uneori-

Jimin: Eu?!

Am început să ne certăm amândoi și tremuram de nervi cu mâinile pe volan.

Taehyung: Calmează-te că mișcă mașina asta în toate părțile.

Jimin: Taci măcar 5 minute.

Taehyung: Mhm...

Când l-am auzit am vrut să-l și bat și luându-mi iar capul de la tot ce se întâmplă și intrând într-un fel de transă datorită stresului am intrat în primul gard de fier pe care-l puteam nimeri, urmând să se mai trântească o mașină în a mea creând o dâră de accidente.

Dimineața.

Vera: Jimin?

Jimin: Hm?...

Vera: Ești bine?

Jimin: Unde sunt?

Vera: Spital.

M-am blocat brusc și am privit înprejurimile.

Jimin: Pff... Morții mă-sii.

Taehyung intră pe ușă cu o față obosită și buzele sparte.

Jimin: Și tu?

Taehyung: Abia ce m-au verificat.

Jimin: Și ce ai?

Taehyung: Ceva prostie la picioru drept, eu eram ok dar a sunat ăla din spate la salvare.

Jimin: Nu ma internează sau ceva, nu?

Taehyung: Nu dar problema e că mașina e praf.

Vera: Cum a-ți reușit?

Jimin: Ceartă... M-am enervat și n-am mai fost atent.

Yoongi: Bă nebunilor.

A dat buzna în cameră ca la el acasă.

Yoongi: Băi nici 20 de minute dupa ce a-ți plecat de la mine, ce-a fost cu voi?

Jimin: Păi dacă ne îmbeți de fiecare dată.

Taehyung: Îmi vezi buzele?

Jimin: Da, și?

Taehyung: Dacă nu trec în 3 zile să vezi ce bătaie îți dau.

Vera: Doamne ce aroganți... Tocmai a-ți făcut accident, de ce vă certați?

Am oftat iar fix atunci venise înăuntru o asistentă.

Asistenta: Vă rog să ieșiți puțin afară cât vorbesc cu domnul Park.

Taehyung: Auzi bă, domnule Park.

Taehyung râdea cu toate că era nervos dar pentru mine nu era nimic amuzant, mă durea capul.

Jimin: Uh... Ieși afară.