Jimin: Da?
Vera: Te iubesc băi... Și m-am simțit super bine dar acum trebuie să plec, nu vreau crede-mă dar am deja căteva ore lipsite...
Jimin: Hai să te conduc, oricum ne vedem și mâine.
Ne-am îmbrăcat amândoi, dar Taehyung s-a găsit abia acum să iasă din cameră.
Taehyung: Gata bă?
Vera: Bună.
Lui Tae i-a picat fața văzând că încă e aici.
Taehyung: Bună-
Jimin: Du-te și mănâncă, se vede că nu ți-ai revenit.
I-am făcut cu ochiul să-mi intre în joc.
Taehyung: Lasă-mă bă, preferam să fiu mort decât așa.
Vera: Dar ce-ai pățit?
Taehyung: M-a tras curentul și am avut febră mare.
Taehyung s-a prefăcut bolnav ca să mă scoată pe mine din vorba lui "gata bă", iar Vera nu m-a mai întrebat nimic și a plecat.
Jimin: Ce bou ești, trebuia să rămâi acolo.
Taehyung: Păi dacă nu auzeam nimic.
Jimin: Nu auzi nimic pentru că ești spart, cine știe unde te uitai și la ce te gândeai.
Taehyung: Eh, e gata oricum, cum o fost?
Jimin: Cum să fie?
Taehyung: Deci nimic special?
Jimin: Nu mai e special de la 15 ani.
Am băut o cafea amândoi afară în speranța că Taehyung își revine și aproape când se făcuse seară, m-a sunat Yoongi.
Jimin: Da?
Yoongi: Veniți mâine?
Jimin: Normal.
Yoongi: E ziua lui Jungkook și am zis că poate vreți să și mâncăm undeva înainte, fac eu cinste.
Jimin: Pai nu-și face ziua?
Yoongi: I-a plăcut de voi, și eu vreau să i-o fac ca o surpriză, mă bazez pe voi?
Jimin: Îi aduc cadou?
Yoongi: Nu trebuie cadou, doar să-mi dai adresa că vin să vă iau.
Jimin: Vin eu la voi.
Yoongi: Bine, ne vedem mâine.
Am închis telefonul și am continuat cu Tae "seara băieților" din fiecare zi cu o sticlă de whiskey și niște pizza făcută rapid de bucătarii din noi
Sunho: Chiar nu răspundeți nici unul la telefon?
Taehyung: Sunt în casă.
Sunho apare nervos, parcă de nicăieri.
Sunho: Jimin, cel târziu duminica viitoare îl vreau pe Yoongi în fața mea, m-am săturat de așteptat.
Jimin: Iar ești nervos.
Sunho: Da, sunt pentru că tu ai luat-o ca o joacă, ce a căutat fata aia la tine fără Yoongi?
Jimin: Tu mi-ai spus să i-o trag ca să pot să le intru sub piele.
Sunho: Tu ai dat-o în romantism, asta e problema și acum nu știu unde îți stă capul dar nici la telefon nu mai răspunzi.
Jimin: Am o viață și eu, și nu știu cum ai ajuns tu la 10 aici ca să ma enervezi în propria mea casă.
Taehyung: Jimin, gata.
Sunho: Am vrut să te anunț că duminică e ultima zi, dacă nu jur că iese rău.
Jimin: Da, bine.
De când e toată treaba asta cu Vera și Yoongi am impresia că e mai nebun ca înainte. Nu-i convine nimic și nu e mulțumit orice ai face, nu doar cu mine, și cu restul persoanelor ce lucrează pentru el.
Sunho: Bine, vezi poate răspundeți la telefon de acum!
A plecat la fel de nervos precum a venit.
Jimin: Ce mi-a stricat tot cheful.
Taehyung: Bă, lasă tupeul lângă el...
Jimin: Da, că dacă nu ce?
Taehyung: Știi că mereu umblă cu arme la el, fie pistol, fie rozetă sau fie cuțit.
Jimin: Numai să scoată așa ceva în fața mea.
Taehyung: Dacă nu vrei să taci, măcar ține și tu așa ceva printr-un buzunar.
Jimin: Nu umblu cu rozete, Tae, ori dau bătaie ori iau, nu am de gând să-mi rup degetele în metalul ăla pentru câte un prost ce comentează.
Taehyung: Hai, gata, mai toarnă un pahar și hai să lăsăm baltă subiectul, acum 2 minute te simțeai minunat.
Tae are și el dreptate în felul lui, dar care-i rostul în a avea ascuns așa ceva, dacă e vorba de o mișcare bruscă eu nu am timp nici să-mi aduc aminte unde am pus arma, dapăi s-o folosesc.
Am mai stat la povești ca deobicei până la ora 11 și ne-am pus la somn.
CITEȘTI
Love bait - P.JM (Volumul I) FINALIZATĂ
FanfictionPark Jimin, un om de bază pentru șeful lui, niciodată nu l-a dezamăgit. Totul era bine între ei, fiecare treabă cât de grea rezolvată iar relația lor era ca una tată-fiu, dar încrederea l-a făcut pe Sunho să-i dea lucruri din ce în ce mai personale...