♛ Sub privirea generatiilor ♚

6.Lacrima...

★ Perspectiva Kirei★
Mă trezesc cu zâmbetul pe buze gândindu-mă că astăzi îl revăd pe Paul.
Oare îmi place de el?Nici eu nu știu...Sunt speriată!Știu că este interzisă o relație profesor-elev...dar director-elev?Doamne Sfinte,Kira,la ce te gândești?Paul nu s-ar uita niciodata la tine mai mult ca la o simplă elevă.
Mă dau jos din pat,îmi iau telefonul de pe noptieră și observ un mesaj ce îmi luminează dimineața.Era de la Paul.
"Bună dimineața,scumpa mea Kira!Ce faci?"
În timp ce citesc mesajul,un fior se plimba cu rolele pe șirea spinării mele.
Zâmbesc larg de 4 minute de când am citit mesajul și nu știu ce să îi răspund. Sa-i scriu "Neața Paul!" sau "Bună dimineața și dumneavostră" sau să îi folosesc și eu tactica și să îi scriu "Bună dimineața,scumpul meu Paul!" ? Aleg a doua variantă,așa că îi trimit mesaj cu "Bună dimineața și dumneavoastră,domnule! Bine,mulțumesc de întrebare.Dumneavoastră ce faceți?"

★Perspectiva lui Paul★
Primesc mesaj înapoi de la frumoasa mea elevă după vreo 15 minute de la trimiterea mesajului meu.
Mesajul este plin de stimă.Mereu face asta.Ma simt bătrân când mi se vorbește cu "dumneavoastră",mai ales când acest cuvânt iese din gura sa.
Mă întreabă elegant eu ce fac.Nu-i voi spune că mă gândesc la ea.Așa că îi trimit un mesaj scurt cu "La 12:30 te aștept la mine în birou!"

★Perspectiva Kirei★
Îmi răspunde la mesaj cu "La 12:30 te aștept la mine în birou!". Zâmbesc fãră să mă mai opresc,până se trezește în sfârșit si Kathe.
-Neața!spune ea fericită.
-Hei!spun și eu.Ghici cine mi-a dat mesaj cu "bună dimineața!"spun eu încântată.
-Danley?spune ea super mirată.
-Daaa!țip eu foarte fericită.
-Ce ți-a spus?mă întreabă curioasă.

Îi arăt tot ce mi-a spus,tot ce am vorbit iar ea rămâne surprinsă și se bucură pentru mine.

Când ceasul indică ora 11:30,merg spre dulap și îmi aleg din el: bluza gri in dungi,blugii scurți tăiați,pălăria neagră si tenișii mei negri. Fug repede să-mi fac dush și să mă îmbrac,apoi îmi aplic un make-up simpluț și nu uit de parfum meu preferat,Beyonce Gold.

Plec fără să o mai salut pe Kathe care vorbea cu "cel mai bun prieten al ei" și mă îndrept spre biroul lui Paul.

★Perspectiva lui Paul ★
Este 12:20,așa că am emoții.Sunt primele din viața mea,ceea ce mi se pare ciudat.Nu am avut emoții nici la admiterea în facultate,sau terminarea acesteia,obținerea certificatului de director și am acum! Am emoții că urmează să-mi văd eleva,eleva mea preferată!
Sunt imbracat intr-o cămașă bleo deschisă la primii 3 nasturi băgată în blugii negri,cureaua mea neagră ce se asortează cu tenișii și ei tot negri.

Mă duc în oglinda de lângă birou și îmi retușez pentru ultima oara părul și îmi verific dantura.Mă întorc pe scaunul mare de la biroul meu și aștept sa o văd pe frumoasa mea Kira.

Deodată,aud un ciocănit slab în ușă și o voce subțire și tremurândă ce întreabă:
-Pot sa intru?
Raspund foartr calm și cu toată inima cât un purice:
-Desigur,intră,te rog!

Ușa se deschide și pe ea intră viitoarea mea soție,clar! Este așa de frumoasă! Nu-mi pot dezlipi ochii de pe ea.Bluza aceea stă atât de bine pe ea,iar acea pălărie îi dă un aer așa sexy.

Mă ridic când ușa se inchide și merg spre ea.O îmbrațișez calduros și observ că aceasta îmi răspunde la îmbrațișare.Mâinile mele se plimbă pe spatele său,iar pe ale ei,le simt de la început pe mușchii spatelui meu.Nu o simt tensionată,este chiar sigură pe ea.O țin atât de strâns în brațe parcă ar fi a mea.Defapt,asta este tot ce îmi doresc! Nu mai vreau să îi dau drumul,dar într-un final o fac,îi sărut mâna,iar apoi obrajii și îi fac semn spre canapea,în timp ce una din mainile mele este după șoldul său.Îmi zâmbește frumos și înaintează spre canapea.Mă așez aproape de ea,apoi îi zâmbesc dulce,uitându-mă în continuu în ochii săi albaștrii.
-Mă bucur sa te revăd,Kira!spun eu cu același zâmbet.
-Și eu,domnule!spune ea la fel de încet ca în prima zi.
-Uite,hai să facem o înțelegere.Tu îmi vei spune cum dorești să te strig,alint,iar eu îți voi spune cum să mi te adresezi.
-Bine.
-Deci,scumpă domniță,cum doriți să vă spun?
-Cred că...numele meu e ok.Kira!spune ea zâmbitoare.
-Bine,Kira!spun eu râzând puțin.
-Dar dumneavoastră?
-Exact despre asta vreau sa vorbim! Uite,când suntem doar noi doi,spune-mi Paul,te rog!Sunt mai mare cu cațiva ani,nu cu 100...iar când suntem în public,fii la fel de formală și respectoasă ca până acum!Bine?
-Desigur,domn...Paul!spune ea greșit,dar după se corectează râzând.
-Stii Kira,vreau să știi că ești foarte frumoasă!îi spun eu aproape rușinat.
-Mersi,Paul!Pot spune același lucru despre dumnea...tu! Off...o să îmi ia ceva să mă obișnuiesc cu asta!spune râzând din nou.

Îmi place de ea!Îmi place inocența ei dar maturitatea defapt,îmi place că este exact ca mine:râde mereu,este frumoasă,deșteaptă,ce mă bucură.

-Maine începe facultatea.Ești pregătită?o întreb eu curios.
-Desigur!Abia aștept asta!Dar tu?
-Eu nu chiar...am foarte multă treabă!Trebuie să repartizez elevii pe camere.spun eu îngrozit de acest lucru.
-Ahh,păi pot pleca,să te las să îți faci treaba!spune ea puțin tristà.
-Nu,Doamne Fereste! Ce ai Kira?Dacă nu vroiam să îmi petrec timpul cu tine,nu o făceam!spun eu zâmbind.

Observ cum aceasta roșeste.Mâna mea urcă încet pe obrazul ei,ma apropi de ea și când să o sărut,când mai aveam fix 2 centimetri să-i ating buzele,telefonul meu începe să sune.Oftez nervos și îmi cer scuze,apoi răspund la telefon.

După ce închid apelul,nu mă mai simt în stare să fac asta,nu mai am curajul să o sărut,chiar dacã aș vrea enorm asta.

-Îmi cer scuze pentru mai devreme,nu știu ce a fost cu mine!spun eu evitând privirea ei.

★Perspectiva Kirei★
Mâna lui caldă și catifelată îmi dojenește obrazul,se apropie către mine,iar eu nu refuz să fac la fel.Totul mergea foarte încet.Când aproape buzele noastre se ating,telefonul său ne întrerupe din ceea ce urma sa devină primul meu sărut cu Paul.
Își cere scuze spunându-mi că nu știe ce a fost în capul lui,iar eu încep să mă simt prost.
-Nu este nimic.Stai liniștit!spun eu cu un glas scăzut pe care îl observă imediat.
-Hei,ce ai?Te-ai supărat pentru că...am încercat...?spune el privindu-mă fix în ochi,la fel de dezamăgit ca mine.
-Nu.Cred ca trebuie sa plec!spun eu în timp ce mă ridic.
-Ce?Stai!Abia ai venit! Te-ai supărat!Îmi pare sincer rău!spune el și vine spre mine.
Mă cuprinde în brațele sale și îi pot simți mușchii.
-Nu m-am supărat!spun eu în timp ce-mi așez capul pe el.
-Off,puiule!spune el și îmi pune mâna pe cap,apoi îmi sărută fruntea când privirile noastre se întalnesc.
-Îmi pare mie rău!Cred că ar trebui să plec,sincere scuze.Dar am o stare de plâns.îi spun eu cu lacrimi în ochi.
-Off,bine! Ne vedem diseară?mă întreabă acesta luându-mă de mână.
-Nu stiu.Nu cred.Vedem.Sa văd cum mă simt.spun eu la fel de tristă,iar una din lacrimi a cazut fix pe cămașa lui la închiderea ochilor mei.
-Bine.spune dezamagit.
-Scuze pentru aia!și arăt cu degetul pata de apă de pe cămașa.
-Nu-i problemă!spune zâmbind.
-Bine,atunci voi pleca!spun eu și mă retrag mai în spate.
-Dar...bine!spune el oftând iar apoi dându-mi cu greu drumul la mână.
Îi sărut obrazul de plecare și ies pe ușă,închizând-o după mine.