♛ Sub privirea generatiilor ♚

7.Suferință și Ironie

★Perspectiva Kirei★
Plec plângând din biroul lui Paul.Ce a fost în capul tău Kira?Cum să te apropi de el?De ce te-ai dus?Ți-era greu să refuzi? Și auzi și tu...mă întreabă dacă m-am supărat...logic ca NU!Dar ce vroia să îi zic"Nu m-am supărat!Doar ca vroiam foarte mult să mă săruți și tu îmi spui că nu știi ce a fost în capul tău".
Ajung in cameră,unde prietena mea nu mai e,asta este foarte bine!Nu vreau să o complic cu problemele mele,nu vreau să îi stric și ei această zi.
Închid ușa camerei cu cheia ca să poată intra dacă vrea și mă duc direct în baie.Închid și acolo ușa cu închizătoarea interioară pentru a nu mă deranja nimeni.Cad jos lângă ușă,spatele meu simțind lemnul rece.
Plâng.Plâng fără întrerupere.De ce?Nici eu nu mai știu! Cum puteam să mă gândesc că eu si Paul...vreodată...Doamne,Kira ești dusă... Îmi doresc să nu fi venit la acea probă pentru admiterea în această facultate.Nu știu de ce,dar simt că acești 3 ani,o să fie Iadul meu. Eu nici acum nu știu de ce suntem aici înaintea celorlalți elevi,sincer!Nu puteam să stau acasã și să vin de mâine,ca toți ceilalți? Mi-am făcut-o cu mâna mea...
Bluza mea este atât de udă încât zici că mi-am făcut baie cu ea pe mine.Lacrimile curg din ochii mei,ca dintr-un robinet.Îmi doresc să "fiu tare"cum îmi spunea mama mereu.Îmi doresc să nu mai plang.
Hotărăsc să intru în dush după ce îmi arunc toate hainele într-un colț.Mă așez în fund în cabina de dush,îmi trag genunchii la piept și plâng.Nu simt nevoia să mă opresc.Nu-mi doresc.Vreau să stau să plâng aici și după ce o să ies,să uit de tot! Să fiu o elevă venită mâine.Nu vreau să mai dau ochii cu Paul...
Nu îi voi mai da mesaje și nici nu-i voi mai răspunde,la nimic.Nici măcar la salut.Sau o să îi răspund respectos ca de la o elevă care îl cunoaște de Domnul Director și Profesor Danley.Atât!
Și daca va veni vorba de "dragostea din facultate" sunt sigură că voi găsi pe cineva,cu care îmi va fi permisă relația.
Mă opresc din plâns,îmi fac o baie lungă de 40 minute iar apoi ies doar în prosop și cu părul umed.Pe patul meu îl găsesc fix pe Paul.Mă sperii așa că țip foarte tare.
-Domnule Danley,ce faceți aici?!țip eu.Mă țin de promisiune și nu "îl cunosc".

★Perspectiva lui Paul★
După ce pleacă sunt sută-n sută sigur că plânge.Am rănit-o.Dar de ce plânge?Că am incercat să o sărut?
Mă decid după 15 minute de gândire să merg după ea să-mi cer scuze.
Sunt pe drum spre camera ei...O sun și observ că nu răspunde,sunt sigur că nu vrea și exclud varianta că nu îl aude.
Ajung în fața ușii camerei sale.Bat și nimic.Apăs pe clanța:ÎNCHIS! Noroc că m-am gândit de mai devreme că trebuie să iau rezerva cheii camerei sale.Deschid ușa și nimeni.Unde o fi fata asta?! Paznicii n-au vazut-o ieșind din clădire.Mă așez pe patul ei și observ telefonul ei pe jos lângă tenișii pe care i-a purtat cu mai puțin de 45 de minute.Aud zgomote din baie.Aud cum cineva plânge și oftează,deci sigur ea e.Atât de rău am rănit o? Sunt un monstru?! Am făcut asta unei fete!Și e exact fata de care cred că începe să-mi placă.
Mă ridic să merg la ușă să o rog să iasă,dar decid să o las și doar să aștept să iasa.Văd că trec câteva minute bune,așa că mă întind în patul ei.Mă gândesc cum ar fi să fie lânga mine în acest pat.Nu îmi vin în minte prostii,ci doar sărutari dulci și îmbrățișări.Vise...Nu o să se întâmple niciodată asta.
Într-un final aud cum apa se oprește așa că mă ridic repede și aștept să iasă.
Ușa se deschide,iar după ea apare o siluetă feminină cunoscută,picioare lungi și frumoase,mijloc acoperit de la baza pieptului pana la coapse de un prosop alb și părul ăla ud și încurcat. Un aer atât de sexy. Aici,acum,i-aș da jos acel prosop și...Ohh doamne...ce frumoasă e!
Se sperie când mă vede așa că țipă,iar apoi urmează un " Domnule Danley,ce faceți aici?!". Iarăși "domnule",off.Cred că a spus asta din greșeală,sper măcar.
-Scuze,am crezut că ai haine!spun eu privind fix în ochii ei roșii de la atâta plâns.
-Ghinion!spune ea ironic.
-Îmi pare sincer rău pentru mai devreme!Nu a fost intenționat...Adică îmi doream acel lucru,dar știu că tu nu,și pentru asta îmi cer mii de scuze!spun eu ridicându-mă și apropiindu-mă de ea.
Se dă tot mai în spate până se izbește cu spatele de perete.
-Ce vrei?!De ce ai venit?!
-Am venit pentru tine! Sã-mi cer scuze!spun eu trist.
-Mă rog...spune ea ironică din nou.
-Mă ierți?o întreb eu privindu-i ochii aceia dezamăgiți.
-Mhm!mormăie ea.
-Ne vedem diseră?spun eu zâmbindu-i.
-Nu!Trebuie să mă pregătesc pentru prima zi de studiu în această Academie!spune ea sec.
-Mda,bine!Atunci ne vedem mâine în fața corpului B la 8:30,anunț-o și pe Kathe,dar și pe Josh. Pa!spun eu și ies din cameră trântind ușa fiind plin de nervi.

Ești prost Paul!Ce a fost în capul tău să crezi că dacă mergi la ea în cameră faci bine?!Din contră,ai făcut și mai rău.Ar trebui să nu-ți pese! E o elevă! Dacă află inspectoratul pot să-mi iau "Adio!" de la conducerea Academiei.Ar fi bine să nu o mai bag în seamă? Da,asta voi face! Nu o mai bag în seama,nu îi mai dau mesaje,nu mai vreau să aud de ea!
Phoai,pe cine păcălești Paul?! Te-ai atașat de ea!Iți place de ea!Cum naiba să nu o mai bagi în seama?

Ajung la mine în birou plin de nervi și mă apuc să repartizez elevii în camere pe categorii de vârstă,sex și rudenie.