5.Plecare?

115 13 2
                                    

Dupa ce suntem gata,ii permitem lui Joshua sa intre in camera noastra.

Imbracata in pijamalele ei cu pete de vacuta si niste botosi cu cap de broscoi, Kathe il invita pe Josh sa ia un loc.Se aseaza ambii pe patul ei si incep sa vorbeasca cat timp eu puneam putina muzica pe laptopul lui Kathe.

-De ce sunteti aici mai devreme?De care din voi ii place lui Paul?intreaba Joshua,eu amintindu-mi imediat de momentul nostru din birou.Momentul nostru?Doamne...ce ai Kira?!
-De mine sigur nu!spune Kathe facandu-mi cu ochiul.
Dupa ce ii inteleg mesajul,spun razand:

-Nici de mine! Cred ca a fost ceva cu numele..numerele...nu stiu! Ăăăm,eu mă duc până afara sa vorbesc cu mama.Revin!

-Binee,saluta-le din partea mea!imi spune Kathe zambind.

Ies din cladire si ma asez pe banca din mijlocul campusului.Imbracata doar intr-o pereche de pantaloni scurti si un maieu scurt pana la buric,ma asez turceste si imi butonez telefonul.Deodata,o mână calda imi atinge umarul...

Perspectiva lui Kathe

Dupa ce Kira iese din camera cu o minciuna ridicola,lasandu-ma cu Joshua ,il indraznesc si il intreb:

-Hei,nu te-am intrebat,cati ani ai?

-Douazeci si trei.imi spune zambind.
-Ai iubita?...Adica nu intelege ca vreau eu,nu Doamne,te intreb pentru...adica nu,nu te gandi la Kira,adica nu te supara ca am intrebat,adica....off,las-o asa!ma balbai eu,terminand cu un oftat lung.

-Sincer,stai linistita!Nu ma supar si da,prietena mea e in anul doi.O sa o intalnesti la festivitatea de deaschidere!

-Aaa...felicitari!De cat timp sunteti impreuna?spun eu dezamagita.
-Jumatate de an...cred!spune el razand.

-Ma rog...cum o cheama?

-Candice.

-Aa,super.Abia astept sa o intalnesc!spun eu fals,in mintea mea fiind"Vreau sa o intalnesc sa vad ce a facut de te merita!"

★ Perspectiva lui Paul ★

Hotarat de plecarea mea alaturi de Lette,pentru a asista la capataiul bunicii ei,sunt sigur ca am starnit intrebari in mintea Kirei,mai ales dupa numele identic,dupa felul nostru de a vorbi si prin faptul ca am plecat alaturi de ea.

Ma gandesc in continuu la ea...la ochii ei,la parul ei...la tot ce e al ei...la vorbele ei...ma gandesc sa-l sun pe Joshua pentru a ma asigura ca frumoasa mea eleva e bine.Si exact asa am facut.

"Da?"se aude vocea lui Joshua.

-Ce faci,domnule?il intreb cu superioritate.

"Mmmbine. Dumneavoastra?"se balbaie acesta.

-Bine, multumesc! Te-am sunat sa aflu de elevele mele, sunt ok? Kira e bine? intreb eu cu o voce severa.
"E bine Kira... E pe afara... "spune acesta probabil plictisit dupa voce.
-Afara?! La ora asta?! Du-te gaseste-o si suna-ma inapoi!!! urlu eu la Joshua,ca mai apoi sa ii inchid telefonul in nas.

★ Perspectiva lui Joshua

Ma ridic din pat nervos si intrerupt de catre telefonul lui Paul... O anunt pe Kathe de plecarea mea si pornesc spre Kira...

O gasesc intr-un final si ii ating umarul rece.

-Ce naiba?! ţipă ea.

-Paul m-a trimis dupa tine! ii spun eu plictisit.
-Poftim?! Paul a intrebat de mine? 'Da,draga!Mi-a spus sa te gasesc si sa il sun din nou!Off,cred ca e in limba dupa tine...spun eu.
-Nu e adevarat.Ma rog,suna-l!
-Asta fac!!!

Scot telefonul din buzunar si apas fara sa ma uit sa apelez ultimul contact.
"Da?"
-Domnule,e aici! Pe banca,butona telefonul.spune eu plictisit.
"Da-mi-o putin,te rog!"

Ii ofer telefonul Kirei ce se uita surprinsa la mine.

Perspectiva Kirei ★

Joshua imi întinde telefonul,iar eu il iau nesigura.
-Da?
"Kira,ce bine ca te aud.Ce faci?"ma intreaba Paul cu o voce fericita cred.
-Bine,dumneavoastra,domnule Danley?il intreb la randul meu.
"Bine,conduc.Uite,o sa iei numarul de la Joshua si imi vei da mesaj daca ai nevoie de ceva,bine? Orice,oricand!"spune el sigur pe el.
-Desigur.
"Bine,atunci aveti grija de campus!O seara placuta!"
-Vom avea!La fel si dumneavoastră!

Inchid apelul si ma intorc catre Joshua.
-A zis sa imi dai numarul lui.spun eu plictisita.
-Bine.Ti-l dau sus...Haide,ca frumoasa mea e singura.
-Frumoasa ta?!!tip eu surprinsa.
-Taci!!!Nu tipa!!
-Iti place de ea?
-Putin doar!spune el inrosindu-se.
-Cred ca si ei.spun eu zambind.

Ajunsi sus,Kathe desena...

-Ce faci nebuno?strig eu cand deschid usa si intru.
-Nu mai veneati odata!M-am plictisit!
-Ei,si cu tine acum!spun eu zambind.

Ne asezam pe pat toti trei,Joshua imi da numarul lui Paul,asa cum mi-a spus ,iar apoi Joshua vine cu o idee.
-Haideti sa ne jucam adevar si provocare!
-Hai!spun eu entuziasmata.
-Incep eu!spune Kathe.
-Bine.
-Joshua,ce alegi?
-Adevăr.
-E adevarat ca lui Danley ii place de Kira?
-Eu asa cred.spune Joshua.
-Eu nu!spun eu rosie la față.
-Kir ce alegi?
-Provocare!
-Da-i mesaj lui Paul cu "ce faci?"
-Nuu!spun eu incruntandu-ma.
-Hai Kira!adauga si Josh.
-Off,bine.

Imi iau telefonul de pe noptiera si intru in mesaje.Creeare mesaj nou si adaugare contact:"Paul ♡".Scriu la text un simplu "Ce faci? KIRA.",apoi apas pe trimitere.

-Gata!spun eu.
-Foarte bine.Joshua pui!spune Kathe.
-Kira ce alegi?

Fix cand sa raspund telefonul meu vibreaza.Tocmai am primit un mesaj nou.Nu cred ca e de la el.Deblochez ecranul si apas pe Mesaje pentru a vedea cine mi-a scris.El!
"Bine Kira!Stiu ca este numarul tau,deoarece il aveam de ceva timp.Tu ce faci? "
Il citesc plina de emotii pana la capat si observ emoticonul de la final.Este un PUPIC!
Dupa ce le spun ce mi-a scris,ii trimit inapoi un mesaj in care am scris "Bine.Ma gandeam..."
Eu nu mai joc.Jucativa voi!spun eu zâmbitoare inca.
-Aaa,ok!spune Kathe facandu-mi cu ochiul.

"La ce te gandesti,frumoaso?"imi da acesta mesaj.

Ma hotarasc sa ii dau un ultim mesaj cu "Nimic.Nu mai conteaza.O seara bunaa!",iar apoi imi asez telefonul pe noptiera si ma lungesc in pat.

Perspectiva lui Paul ★

"Nimic.Nu mai conteaza.O seara bunaa!"e mesajul de la ea,fata care mi-a sucit mintile.

Hotarasc sa o sun deoarece trebuie sa aflu la ce se gandea si de ce a renuntat asa usor la mesaje si mi-a urat o seara buna.

Apelez contactul salvat sub numele de "Zâna mea (Kira) ♡"
-Alo?spun eu cand raspunde.
"Da."spune cu o voce subtire si nesigura.
-Ce faci,Kira?
"Bine,m-am pus in pat sa vad daca ma ia somnul."spune ea la fel de incet.
-Aaa.La ce te gandeai atunci?
"Nu conteaza,v-am spus."spune ea trista.
-Ma supar daca nu imi spui ce ai.
"Nu prea am cum sa va spun,e ceva personal.Nu va suparati!"
-Bine.Ne vedem maine seara!Iti sunt dator cu o cina!spun eu zambind la gandul "eu si Kira,singuri"
"Va intoarceti maine?"intreaba ea si ii observ fericirea din voce.
-Da.Pentru tine.
"Dar nu trebuie..."spune ea dezamagita.
-Bine,te las sa dormi.Noapte buna iti doresc!spun eu gandindu-ma ca maine o revad.
"Multumesc.La fal si dumneavoastra!"spune ea.

Inchid apelul si ma culc si eu.

♛ Sub privirea generatiilor ♚Where stories live. Discover now