♛ Sub privirea generatiilor ♚

2.Admiratoarea

★Perspectica Kirei★
Stau pe bancă şi observ alţi studenţi cum trec pe lângă mergând la oră.Mă hotărăsc şi eu să plec spre sala unde aveam cursul.
Mergând,sunt martor unei discuţii ce se desfăşoară,în spatele meu, între o blondă siliconată şi o roşcată pe care mi o amintesc de la audiţii.
"Mă fată,ai văzut cât de frumos poate fi proful de actorie?"spune blonda cu o voce piţigăiată.
"Cine,mă? Danley?"o întreabă roşcata.
"Da mă,mai încet că ne aude asta."spune blonda din nou,probabil referiindu-se la mine.
"Las-o,mă,că i surdă.N-aude!"
"Mă rog...Doamne,ştiu că i interzis dar aş vrea să am o relaţie cu bărbatul ăsta!"
"Hai mă,Erika,crezi că se uită el la studente din primul an,când le are pe alea mai mari?"
"Taci,Sharlotte,vrei să vezi că pot să-l am?"zice blonda cu superioritate în glas.
Când am auzit asta,am luat o într-un pas rapid spre curs.Abia aştept să-i spun iubitului meu despre admiratoarea lui.
Ajung in sala de curs şi mă pun în ultimul rând.Paul trebuia să fie deja aici.Unde este?
★Perspectiva lui Paul★
După ce plec de lângă iubita mea,merg direct in biroul meu.Îmi iau nişte şcenarii pe care umează să le fac astăzi cu grupa ei şi merg în secretariatul facultaţii pentru a le multiplica.
Merg spre curs şi singurul lucru la care mă pot gândi este Kira. Ochii ei mi-aş dori să-i privească doar pe ai mei toată viaţa.Buzele ei mi-aş dori să le sărute doar pe ale mele tot timpul.Fata asta chiar îmi place.Nu ştiu ce mi-a făcut...Nu este prima femeie din viaţa mea,dar este prima care mă face să simt că vreau să o văd în fiecare dimineaţa,în fiecare seara,în fiecare zi,ora,minut sau secundă.
Mă trezesc din visare fix în fața uşii unde aveam cursul.Intru,constatând imediat cum se face linişte.Îmi caut iubita din priviri şi nu o văd.
"Sunt prea multe persoane,sigur este aici"îmi spun eu.
Mă aşez la catedră şi încep să strig prezenţa.
"Sofia Yahanbist"spun eu.
"Aici"se aude o voce subţirică de fată.
"Kira Yand?"zic eu aşteptând să-mi aud iubita...dar nimic.
"Yand,eşti aici?!"spun eu cu un ton puţin cam ridicat.
"Sunt aici"spune iubita mea într-un final şi parcă ceva mi se ridică de pe suflet.
Continui cu prezenţa şi constat că am 12 absenţi astăzi.
"Bine,copii!Cum astăzi nici voi şi nici eu nu avem chef de scris,am adus nişte scenarii.Începem cu primul.Este despre o ceartă într-un cuplu .Cum astăzi sunteţi număr impar,o să vedem cum vă împart."
Iau 2 scenarii de pe catedră si chem doi elevi în faţă.
"Marra,tu vei fi Karen,iar tu Diego,eşti John "

Jhon:Karen,simt că ceva nu mai merge între noi.
Karen:Jhon,asta spui de fiecare data când urmează să ieşi în club cu prietenii tăi.Ce se întamplă cu tine?
Jhon:Cred că...nu mai simt nimic pentru tine!spune acesta privind în jos.
Karen îl loveşte peste faţă .
Karen:Tu eşti întreg la cap?!După o relaţie de trei ani,îmi spui că aşa pur şi simplu nu mai simţi nimic pentru mine?!Minciuni!Minciuni!zice fata cu o voce tremurândă.
Jhon:Îmi pare rău,dar asta este ce simt.Cred că este mai bine să ne despărţim.Te am iubit!spune el,în timp ce îşi ţinea prietena de mână.
Karen nu mai poate spune nimic din cauza şocului .
Karen:Aşa deci?Te desparţi de mine?spune fata plângând.
Jhon:Da,Kare...
Fata îl loveşte din nou cu toată forţa sa şi pleacă.

"Foarte bine,Marra!Ai fost foarte credibilă şi păreai foarte afectată.Cumva este o relaţie între voi doi?"spun eu către eleva mea. O brunetă cu ochii albaştri,înaltă şi chiar frumoasă.
"Nu,categoric nu,domnule!"spune ea râzând.
"Niciodata să nu spui niciodată"îi spun eu şi văd cum se amuză Diego.
"Aşa este,domnule!"spune el privind-o pe colega sa.
"Bine....trecem la următorii...Am nevoie de cea mai scundă fată de aici şi cel mai matur băiat."spun eu căutând din priviri persoanele de care am nevoie.
Nimeni nu spune nimic....
"Deci să se ridice fetele scunde!"spun eu după o pauză de circa cinci minute, deja nervos.
Se ridică o fată blonduţă,la cam 150 cm şi îi fac semn să vină în faţa clasei.Îl iau pe băiatul din primul rând cu barbă şi le dau scenarile.
"Tu eşti fiica şi tu tatăl."spun eu arătând spre fiecare.
Cât cei doi reprezentau scenariul,îmi iau telefonul şi îi dau mesaj Kirei.
"Te las să faci ultimul scenariul cu mine?E de dragoste😏"
Privesc rapid spre ea,văd cum citeşte mesajul şi lasă telefonul pe bancă. Ce o fi cu ea?

O las fără să îi mai spun ceva şi dau mai departe alte scenete.La finalul orei le muţumesc tuturor că au jucat excelent,unii mai bine,iar alţii mai stângaci şi le spun că îi voi nota cu calificativele pe care le merită. Vizibil supărat pe Kira,imi iau telefonul şi ies din sală nervos.
Mă duc direct în biroul meu şi îmi aprind o ţigară.Ce o apucă oare?Când am vorbit cu ea totul părea bine,nu înţeleg ce a pățit. După ce termin ţigara,mă hotărasc să merg să văd dacă e în camera ei.

Ajuns acolo,intru fără să bat şi văd că nici iubita mea si nici colega ei de cameră nu sunt acolo,dar aud apa curgând din baie. Sper să fie Kira,că ar fi ciudat dacă aş intra peste Kathe.Mă uit lângă patul fetei mele şi îi văd telefonul.Avea pe ecran la deblocare o poză cu ea,în costum de baie.Doamne,un trup de zeiţă!

Într-un final,închid uşa camerei cu cheia şi mă hotărăsc să intru în baie.Kira făcea dush şi cânta.Părea că nu m-a auzit când am intrat.Mă duc lânga cabină,îi admir spatele,fundul şi picioarele frumoase,iar după îi bat în peretele cabinei.O văd cum se întoarce speriată,se uită la mine cu ochii mari,o văd imediat cum roşeşte şi opreşte apa.Deschide usile cabinei ruşinoasă şi îmi cere prosopul ce se afla pe suportul din spatele meu.
"Poţi să stai şi fără prosop,iubire."îi spun eu privindu-i trupul frumos.
"Paul,nu este cazul,dă-mi-l,te rog!"
"Ce se întamplă,Kira?Ce ai ?"
"Ce am,Paul?"
"Ţi am dat mesaj astăzi la curs,nu mi ai răspuns...tot cursul ai fost abătută,la ce te gândeşti? A apărut cumva vreun alt băiat?"spun eu speriat în timp ce ea se înfăşoară în prosop.
"Nu,Paul.Nu e vorba de un băiat"spune ea şi iese din baie,iar eu o urmez.
"Atunci...ce ai păţit,iubito?"o întreb în timp ce mă aşez pe patul său.
"Ai închis uşa măcar?"mă întreabă ea cât îşi caută nişte haine în dulap.
"Normal...acum îmi spui ce ai? Te rog,spune-mi...nu îmi place să te văd aşa,femeie!"îi spun eu vizibil afectat.
"Paul..."spunea ea şi vine lângă mine."Mi e frică să nu te pierd...Chiar ţin foarte mult la tine...dar sunt atâtea fete în Universitate...şi..."spunea privind în jos.
"Iubita mea,ce te-a apucat? Ai dreptate,sunt multe fete aici,dar nu sunt ca tine...nu sunt de mine!"îi spun eu,privind-o în ochii săi înlăcrimaţi.
"Iartă-mă că m-am comportat aşa astăzi,dar am fost martor fără să vreau unei discuţii şi...'"îmi spune ea dezamăgită.
"Iubito,spune mi despre ce este vorba."
"Când eram pe drumul spre curs,în spatele meu erau două tipe şi vorbeau despre tine...şi una din ele a spus că dacă vrea te poate avea..."