♛ Sub privirea generatiilor ♚

2.Plecarea afecteaza...

★Perspectiva Kirei★

Ma aflu in camera mea,alaturi de mama si sora mea mai mica,de 14 ani.Dupa ce mama mi-a adus cele 4 trolare,trei de marimi mari si unul mai micut.Imi pun in el toate hainele care le am,asa umplu trei geamantane,iar in cel mic,imi pun incaltarile si bineinteles ca nu omit tocurile care se potrivesc de minune cu rochile care le-am luat.Mi-am mai luat o geanta de mana,mai maricica unde mi-am pus:toate machaijele,parfumurile,accesoriile,husele pentru telefon,castile,tableta,incarcatoarele,si bineinteles portofelul cu toate actele si banii pentru inceput.Bineinteles ca mama imi va mai trimite bani si lucruri.

-Platesti caminul?ma intreaba mama.

-Teoretic nu,dar acum nu stiu,sa vad ce spune domnul director care oricum e foarte sexy!ii spun eu mamei si ii fac cu ochiul la complimentele spuse de directorul meu.

-Kira...Kira...tot tu ramai!spune mama razand.

-Kir,o sa mai vii pe acasa?ma intreaba Medds,sora mea. Ii pot vedea lacrimile in ochi.

-Normal,de Craciun si de Paste voi fii aici si in plus,puteti venii la Academie o data pe luna!ii spun eu,apoi o iau calduros in brate.
-Mbinee !reuseste Medds sa spuna printre lacrimi.

-Unde pleci?se aude o voce foarte cunoscuta din usa.

Imi intorc privirea si il vad pe Kol,fostul meu iubit.Alerg spre el si il iau in brate.Am simtit dorul asta imens de cand a plecat in Angla,acum 3 luni.

-Kol,esti aici!Ce faci?Ce cauti aici?De ce ai venit?il intreb eu cu lacrimi in ochi.
Ne-am despartit in urma cu 3 luni,cand Kol a plecat in Anglia cu sora lui mai mare.Am suferit enorm din cauza despartirii dar,daca am fi ramas impreuna n-ar fi fost bine ,doar se stie"Relatiile la distanta nu merg!".

-Hei,hei!Totul va fi ok!Sunt aici acum!Totul va fi bine!Nu mai plange!spune acesta mangaindu-ma pe spate.
-Ramai?il intreb eu,stergandu-mi lacrimile .

-Da,m-am intors pentru tine,pentru noi!spune acesta zambind,apoi incearca sa ma sarute dat,eu l-am respins.

-Noi va lasam singuri!spune ma,in timp ce iese afara din camera alturi de sora mea si inchizand usa.

-Ma bucur ca esti aici!Dar,nu se mai poate nimic intre noi,imi pare rau!ii spun eu,apoi ma intrept spre bagaje pentru a le finaliza.
-De ce?Ce sunt bagajele astea? KIRA,UNDE PLECI?ma intreaba tipand la mine,Kol.

-Ma duc la facultate,Kol!Imi continui studiile in domeniu!tip si eu la el.

-NU!Ramai!Ne putem continua relatia,te iubesc Kirr,te rog,ramai!Ne puteam duce amandoi la anu' la facultate!se roaga acesta de mine.

-Imi pare rau,Kol,dar este singura mea sansa!Iarta-ma,dar trebuie sa treci peste!

-Kira,tu te auzi?! In urma cu doua luni si...ma rugai sa ma intorc si acum,cand am lasat-o pe sora mea singura cu copilul ca sa ma intorc la tine,tu dai cu piciorul?

-Scuze!spun eu ca mai apoi sa iau bagajele toate si sa ma chinui cu ele pana la usa.

-Mamaa,ma duci pana la autobuz?Te rog?!

-Bine!In cinci minute plecam!imi striga mama din capatul celalalt al casei.

-Deci asta e sfarsitul nostru?ma intreaba Kol.

-Scuze,dar cred ca sfarsitul a fost acum 3 luni,Kol.Imi pare rau ca am suferit dupa tine!spun eu cu cea mai mare ura posibila.
-Chiar iti pare rau ca ai fost cu mine?

-Oh,nu!Imi pare rau ca am suferit dupa o relatie de 2 ani.Nu imi pare rau ca am fost impreuna!Imi pare rau ca te-am cunoscut,Kol!!!spun eu plangand in hohote.

-Pai bine atunci,dar nici nu o sa ma mai cunosti de acum in colo!spune Kol apoi iese din casa mea trantind usa.

La auzul pocniturii,mama a venit speriata.

-Ce s-a intamplat,dulceata?ma intreaba mama,stergandu-mi lacrimile.

-Hai sa mergem,intarziem!spun eu.

*
Dupa ce imi iau ramas bun de la mama si sora mea,ma urc in autobuzul ce avea sa ma duca pentru cinci ani,departe de familia mea,departe de orasul meu natal,avea sa ma duca in Paris.
Bineinteles,cum ma asteptam,imi gasesc prietena pe scaunul din spate,exact cum ii statea in fire,ascultand muzica.La vederea mea,ramane socata :

-Domnisoara Kira Yand imi explicati si mie ce dracului cautati aici?spune prietena mea plina de nervi.
-Ohh si eu ma bucur ca vom fi colege de camera!spun eu apoi zambesc.

-Vii la academie?Mie mi-ai spus ca ai fost respinsa!!!Esti o mincinoasa!

-Esti asa dragalasa cand te enervezi!Vena aia de pe frunte se accentueaza mai mult cand esti nervoasa!spun eu lingusitor.

-Kira,chiar astept o explicatie!!!spune Kathe.

-Pai m-a sunat directorul acum 3 zile.Si cum noi nu am mai vorbit de 5-6 zile deoarece ai fost prea ocupata cu bagajele nu am avut cum sa te anunt.spun eu totul repede apoi suflu usurata.

-Ma rog...O sa stam in aceeasi camera timp de 5 ani?spune Kathe entuziasmata.Ma surprinde cum poate sa treaca de la o stare la alta.

-Va rog sa stati jos,domnisoarelor!spune soferul,iar dupa ce ne-am asezat,a pornit motorul si.....SI AM PLECAAAT!