♛ Sub privirea generatiilor ♚

Capitolul II.1.Te iubesc

★Perspectiva Kirei★
"Ce-ți fac,Paul?"îl întreb zâmbindu-i.
"Kira,încep să te iubesc.Poți înțelege asta?"îmi spune el,apucându-mi mâna.
"Da,Paul,pot.La rândul meu,și eu încep să te iubesc!"îi spun apoi îl sărut.
"Mă bucur că la preselecții am ales să intri.Mă bucur că te-am cunoscut!"îmi spune apoi ne sărutăm din nou.

Dimineață,mă trezesc cu o durere de cap imensă,sunată de Paul.
"Ce faci?"aud când pun telefonul la ureche.
"Mbbine,m-am trezit.Tu ce faci?"
"Am vrut să mă asigur că azi nu-mi întârzi la oră."
"Din nou am primul curs cu tine?"spun eu,ridicându-mă din pat.
"Din nou,draga mea!"
"Oh,bine.Voi ajunge."
"Avem treabă în birou azi!"spune Paul razând.
"Poftim?"strig eu speriată.
"Trebuie să scriem un șcenariu pentru mâine."
"Aa,bine.Voi veni."spun eu în timp ce privesc în dulap,să îmi aleg hainele pentru astăzi...
"Te iubesc!"spune Paul apoi închide.

Merg în baie,unde îmi fac dush,apoi mă îmbrac cu o pereche de blugi albaștri rupți,o bluza gri si bocancii negri.Îmi prind părul într-o coadă slabă,lăsându-mi câteva șuvițe rebele.

Merg spre curtea ce momentan e liberă...și mă așez pe peretele unei fântâni.De când sunt mică îmi place să ascult apa curgând.Mă liniștește.

Nu stau mult singură,că apare făt frumos.Se îndreaptă spre mine cu zâmebetul pe buze.
-Hei prințeso,ce faci?spune el și se îndreaptă spre mine să mă sarute.Mă retrag rapid din fața lui,coborând cu picioarele pe pământ.
-Paul,ne poate vedea oricine.Trebuie să avem grijă,ce naiba.
-E gol,nu-i nimeni aici.Unul mic,doar.
-Paul,nu putem risca.Voi veni în biroul tău și avem tot timpul din lume.
-Bine,ne vedem la oră!spune el vizibil supărat și pleacă.
-Domnule Danley!îl strig eu,iar acesta se optrește pentru a-mi arunca o privire.
-Și eu te iubesc!șoptesc eu,ca el să-mi poată citi pe buze și nimeni altcineva să nu vadă.Îi observ zâmbetul pe chip,apoi își continuă drumul.
Merg și eu pe prima bancă pe care o văd și mă așez,sprinjinindu-mi fața în palme.