♛ Sub privirea generatiilor ♚

3.Crezi că eşti prima?

★Perspectiva Kirei★
"Kira,te rog...Ele zic multe. Nu sunt nici primele nici ultimele care vorbesc despre mine sau despre vreo posibila "viitoare" relaţie cu mine. Ele nu inţeleg că asta e interzis aici."spune Paul în timp ce mă mângâie pe spate.
"Şi ce facem noi? La noi nu e interzis?"îl întreb eu ironică.
Clar că şi la noi e interzis. Profesorii care întreţin o relaţie cu vreo elevă de aici sunt sancţionaţi grav. Îşi pierd locul in academie şi nu au voie să mai predea mulți ani. Dar ca director? Este probabil şi mai grav.
"Ba sigur că este interzis.Doar că profesor aici fiind,eu îi dau afară dacă îi prind.Eu fiind director,singurul care poate să mă sancţioneze este inspectorul cu care sunt şi prieten foarte bun. Aşa că stai liniştită."îmi spune .
"Şi dacă suntem prinşi de un profesor şi vine alt inspector şi îţi pierzi locul aici?"întreb eu speriată .
"Academia e a lui taică-miu.Slabe şanse."spune râzând.
"Dar nu putem risca,Paul"
"Kira,crezi că eşti prima care face asta cu mine?"spune continuând să râdă.
Poftim?! Cum poate să mi spună asta?Eram şi eu conştientă că a mai fost cu multe alte eleve dar cum să mi spună asta şi râzând. Chestia asta chiar a durut. A durut al dracului de tare. Ok,nu sunt prima,dar măcar să nu mi-o spună pe acest ton.
Cu ochii înlăcrimaţi din nou,îi spun să iasă afară şi să nu mă mai considere una dintre "fetele domnului director".Vizibil iritat de vorbele mele,probabil conştietizând abia acum ce a spus se ridică şi mă roagă să fac şi eu asta.
"Kira,îmi pare rău.Nu am vrut să spun asta...nu asta voiam să zic..te rog,iarta-mă!"spune privindu-mă fix în ochi.
"Paul,ştiam că nu sunt "prima" dar totuşi ..pe tonul ăla?"îi spun privindu-l cu dezamăgire.
"Îmi pare rău,iubito!"
"Mbine... dar uite..cum nu sunt prima,nu voi fi nici ultima deci fata aia o să reuşească ce şi a propus."spun.
"Ba te asigur că vei fi ultima,eşti diferită,eşti specială! Te iubesc"şi mă sărută.
Refuz să i răspund la sărut,dar acesta îşi arunca mâna peste fundul meu,apucându-l strâns ceea ce mă face să deschid gura,iar în secunda imediată,limba lui îşi face loc salutând-o pe a mea.
"Ne vedem la mine în birou într-o oră. Trebuie să te anunţ ceva."spune când ne desparţim din sărut.
"Bine,Paul!"apoi îl sărut încă o dată.
Iese pe uşă,după ce îl mai sărut o dată scurt şi o închid după el.
Mă arunc în pat gândindu-mă că nu am mai vorbit de mult cu mama şi sora mea.
Îmi iau telefonul şi o apelez pe mama.
Vocea ei radiază de fericire când mă salută.
"Mama,ce faci?"
"Bine,Kira...mă duceam la birou,tu ce faci?"
"Stau prin cameră că afară e prea cald pentru mine. Mi-e dor de tine!"
"Şi nouă,draga mea,şi nouă. "
"Medds,ce face?E bine?"o întreb pe mama fiindu-mi foarte dor de sora mea.
"E bine.Îi lipseşti mult. Şi Kol...a venit seara după ce ai plecat...credea totuşi că nu pleci şi a venit foarte supărat cu flori."
"Si Medd îmi lipseşte. Unde e acum?"
"E în oraş."spune mama scurt parcă ascunzându-mi ceva.
"Ce îmi ascunzi,mamă?"
"Nimic,draga mea.Cum e acolo? Îţi place? Ţi-ai făcut prieteni?Iubit?"
"E frumos.Da,mă bucur că am fost admisă."
Prieteni? O am pe Kathe şi ...atât. Am fost prea ocupată cu Paul ca să ies să cunosc persoane. Chiar vreau să fac asta.Am nevoie de prieteni. Iubit? Am,dar nu i pot zice mamei că am o relaţie interzisă cu directorul.
"Bine,mami,atunci mai vorbim ca am ajuns si eu la birou. Ai grija de tine. Te iubesc!"
"Bine.si eu te iubesc."
Ii inchid,ca mai apoi să îmi iau nişte adidaşi şi să ies în curtea campusului.