CREDINȚA ÎMPOTRIVA IUBIRII

Capitolul 5: SCHIMBAREA

                În acest fel își trăiau viața dublă cei doi iubiți. Ziua pozau în oameni complet devotați religiei, iar seara se întâlneau pe ascuns împreună cu alți oameni pentru a le explica misiunea lor și ai convinge să renunțe la căile lor barbare. Și chiar dacă riscau mult dezvăluindu-și secretul la alți oameni secretul lor, discursurile lor erau foarte bune și modul în care explicau cum toate religiile pot exista în pare reușeau să trezească în toți oamenii o rază de speranță. 

Astfel încet, foarte încet, unul câte unul, fiecare grup de fanatici religioși pierdeau mai mulți membri decât câștigau. Și totul părea că se îndreaptă spre mai bine, în numai patru ani Tarok și Oliver reușind să saboteze să saboteze sute de atentate din orașul lor, dar și să arate adevărul despre credință la mii de oameni. 

                - Olii, nu pot să cred ce am realizat !

                - Nici eu Tarok.

                - Am mers astăzi prin centrul orașului și am văzut o mică biserică, unde atât musulmanii cât și creștinii se rugau împreună. 

                - O știu. E pe strada aceea mai retrasă. Unde e mai greu de observat.

                - Exact aceea. Nu mi-a venit să cred. Un loc unde oameni de diferite naționalități, etnii și religii stăteau și doar se rugau împreună pentru binele lor și al familiei. Era atât de frumos că îmi doream să intru și eu și să mă rog împreună cu ei.

                - Și de ce nu ai intrat ?

                - Fiindcă oamenii din banda lui Faruk dădeau târcoale pe acolo și știam ca dacă îmi las deoparte acoperirea, mă vor deconspira. Membrii importanți ca mine au început să fie spionați ca să se știe sigur cine e de încredere.

                - Și la mine e la fel Tarok. De când au început să nu mai primească noi membrii, grupurile din tot orașul își țin sub observație oamenii prețioși ca noi. Mi-a fost foarte greu să găsesc o locație bine ascunsă ca asta. Și aproape imposibil să îmi pierd urma fără să pară că fugeam de cineva.

                - Se pare că a meritat. Știi cât de dor mi-a fost de tine. -spunea Tarok în timp ce se întindea spre Oliver pentru ai da un sărut.

                - Tarok stai puțin.

                - Ce s-a întâmplat ? 

                - Nu putem face asta acum ? Nu e timp ?

                - Parcă ai spus că nu ai fost urmărit aici în tunel ?

                - Așa am crezut, dar nu putem fi niciodată siguri. Hai să nu riscăm de data asta. Ai detaliile pentru misiunea de diseară.

                - Da. Uite schițele clădirii unde vor amplasa bombele diseară. 

                - Ești sigur că putem să îi oprim pe toți.

                - Sunt sigur Oliver. Totul e aranjat deja. Trebuie doar să îi facem să creadă că nu le mai pot detona și nimeni nu va mai fi rănit. Tu ai grijă să fii acolo la o oră distanță după ce ajung eu să nu pară că am venit împreună. 

                - Așa voi face Tarok. Acum haide. Trebuie să plecăm. 

                - Nu înainte de asta Olii ! - spunea Tarok, înainte de al lua în brațe pe Oliver, ca să îl sărute pasional.