CREDINȚA ÎMPOTRIVA IUBIRII

Capitolul 11: INFERNUL LACRIMILOR

            Odată ce a ajuns acasă a găsit o imagine mai înfricoșătoare decât iadul.

Tot conacul era devastat cu ferestre sparte și urme de gloanțe și explozii peste tot, semne clare că acolo a avut loc o luptă, iar în casă erau zeci de oameni morți pe care Tarok i-a ajutat și i-a primit în casa lui fiindcă nu mai aveau unde să meargă.

            - Ce, ce s-a întâmplat aici ? Cine a făcut asta ?

Tarok era complet șocat și a început să caute în toată casa să vadă dacă mai e cineva viu pentru ai putea ajuta.

            - Heeeeei mă aude cineva ? Oricine. Vă rog răspunde-ți.

Din păcate tot ceea ce găsea în acea casă erau cadavre făcând tot conacul să pară ca un cimitir plin de sânge și de corpuri aruncate la întâmplare.

Dar cel mai negru moment a fost când a găsit-o pe Rozhin spânzurată în camera principală și lângă ea Ali care își dădea ultima suflare.

            - Tatăăăăă ce s-a întâmplat aici ? Cine a făcut asta ?

Ali a încercat să vorbească dar avea gâtul tăiat și tot ce se putea auzii erau sunetele lui care se îneca în propriul sânge.

            - Nu, nu vorbi. Încearcă să stai nemișcat. Mă duc după ajutor.

Tarok a fugit cât de repede a putut afară să caute ajutor, dar a fost în zadar și singurul lucru pe care a mai putut să îl facă a fost să îl privească pe Ali cum își dă ultima suflare în mâinile lui în timp ce inima lui Tarok parcă se îneca într-o cascadă de lacrimi când părea că a pierdut tot ce avea și nu mai are pentru ce trăi.

            - Taaaaaarooook !

            - Cine, cine m-a strigat ?

            - Tarok ajută-măăăăăăăă !

            - Cred că încep să îmi pierd mințile.

Tarok refuza să asculte acel strigăt de ajutor fiindcă verificase casa de 2 ori când intrase în căutare de supraviețuitori și credea că e doar imaginația lui, dar pentru că acel zgomot nu înceta a început să cerceteze și a ajuns în pivniță unde cu cât cobora cu atât zgomotul se auzea tot mai tare.

Iar acolo când s-a apropiat de un dulap de unde părea că se auzea acel zgomot din el a căzut Oliver, grav rănit dar încă în viață.

            - Oliver ! Ce s-a întâmplat aici ?

            - A fost un adevărat măcel ! S-a întâmplat așa de repede că nu am avut timp să reacționez deloc.

            - Cine a făcut asta ? Cine ar fi putut fi așa crud încât să ucidă femei și copiii nevinovați ?

            - Au fost oamenii mei care au aflat că i-am trădat. Spuneau că s-au săturat să le tot încurcăm planurile și au decis să ne învețe ce pățesc cei care stau în calea purificării lumii de necredincioși. I-au omorât pe toți fără pic de milă iar eu am fost forțat să privesc până ce au terminat apoi m-au bătut până s-au plictisit.

            - Dar tu cum ai ajuns aici Oliver ? Credeam că nu mai vrei să continui cu asta.

            - Nu mai voiam, dar după am regretat asta și mi-am dat seama că te iubesc prea mult ca să te abandonez așa că m-am întors, dar se pare că am ajuns tocmai când nu trebuia. Iar soldații m-au lăsat în viață doar pentru a transmite un mesaj.