Însă ce nu știa Lance era că acea peșteră era conectată la un sistem de tunele subterane care se întindeau pe o distanță foarte lungă fiind un adevărat labirint plin de tuneluri în care Tarok s-a pierdut o dată ce a fugit de cei care îl vânau.
Astfel rănit, pierdut și dezorientat Tarok nu știa ce să facă fiindcă singura intrare pe care o știa era prea departe ca să o mai găsească iar ceilalți 6 soldați urlau și alergau prin tot labirintul spunând în continuu modul în care îl vor tortura pe Tarok până la moarte când îl vor găsii.
De altfel Tarok abia putea vedea ceva fiindcă singura lui sursă de lumină erau mușchii și lichenii bioluminescenți de pe pereții și tavanul tunelurilor care variau în luminozitate unii strălucind mai puternic alții mai slab.
În acest loc desprins parcă din cele mai negre coșmaruri Tarok era incredibil de speriat și nu știa deloc ce să facă prin mintea lui trecând un miliard de gânduri și stări diferite, iar în rarele momente de liniște totală se întreba dacă mai e viu sau nu cumva e o fantomă și bătăile inimii sale sunt doar o iluzie.
- Asta să fie oare ? Așa voi sfârși eu ? Ucis de niște nebuni ? Nu pot sfârșii așa în întuneric și fără ca nimeni să știe ce am făcut. Dar poate sunt deja mort și totul e doar un vis sau o halucinație urâtă.
Deșii era foarte speriat pentru viața sa Tarok încerca în continuare să găsească ieșirea, lucru extrem de greu deoarece de multe ori soldații se apropiau foarte mult de el și trebuia să fugă din nou să se ascundă.
- Ooooo Tarok ! Tarooook ! Pe unde ești Tarok ?
- La naiba !
- Haide Tarok știm că ești aici. Am văzut când ai intrat. Ieși de oriunde te-ai ascuns.
- Carlos ești sigur că a intrat aici ? Locul ăsta pare complet pustiu.
- Știu sigur ce am văzut O'Reily. Se ascunde pe aici pe undeva.
- Carlos are dreptate. E pe aproape. Îl pot simții.
- Oooffff Jeff. Nu începe iar cu tâmpeniile alea de clarvăzător.
- Mereu ești neîncrezător O'Reily. Devii enervant.
- Gata Jeff. Nu îl provoca.
- De ce te bagi Pierre ? Nu știam că tu ești cel care rezolvă discuțiile pe aici.
- Gata cu vorba. Terminați toți cu văicărelile.
- Dar Lance...
- Niciun „dar„ nu îl vom găsii niciodată dacă ne certăm. Trebuie să ne regrupăm.
- Cum adică ne regrupăm ?
- Ne despărțim să acoperim mai mult teren.
- Perfect, chiar voiam niște timp singur de la atâta dramă de copiii.
- Nu Martin. Eu decid cine cu cine merge. Și mai important nimeni nu pleacă singur.
- Bine Lance.
- O'Reily și Martin voi mergeți prin tunelul din Est. Carlos și Jeff voi prin cel din Vest. Pierre tu vi cu mine. Tine-ți stațiile mereu deschise și ne reîntâlnim aici într-o oră. S-a înțeles ?
CITEȘTI
CREDINȚA ÎMPOTRIVA IUBIRII
ActionO poveste despre cum credința oarbă nu poate oprii iubirea !
