CREDINȚA ÎMPOTRIVA IUBIRII

Capitolul 6: CEI SLABI LOVESC, CEI PUTERNICI GÂNDESC

Dar oricât de mult ar fi vrut Tarok, tot nu putea să îl ignore pe omul care încă îl iubea și voia să îl ajute. 

             - Am vrut doar să vezi cum e să fi tratat cu indiferență Oliver. Și am vrut să simt și eu cum e când îți ascunzi sentimentele și durerea în loc să vorbești despre ele. Și e al dracului de dureros să stai precum o statuie în timp ce ai atâtea emoții și gânduri puternice în tine pe care vrei să le urli cât de tare poți. E o adevărată tortură pe care ți-o faci singur. Și vreau să știu de ce ? De ce te torturezi singur Olii în loc să vorbești cu mine ?

             - Am vrut să vorbesc cu tine de multe ori Tarok dar nu am putut, fiindcă nu ai înțelege.

             - Nu mă minții Oliver ! Te cunosc de prea mult timp. Mereu am fost sincer cu tine și nu ți-am ascuns nimic. Orice ar fi știu sigur că o putem rezolva. Dar nu dacă ne ascundem durerea și refuzăm să vorbim unul cu altul. Când m-ai împins nu m-a durut deloc rana de la mână pe care mi-ai făcut-o. Singurul loc unde m-a durut a fost aici. - spunea Tarok în timp ce își punea mâna pe piept în zona inimii sale.

             - Bine Tarok. Dacă așa vrei să fie. Speram să nu ajungem aici. Dar pur și simplu nu mai pot face asta.

             - Ce anume nu mai poți face ?

             - Totul. Tot ce facem noi aici. Pur și simplu nu mai pot. E prea mult pentru noi doi. - spunea Oliver în timp ce începea să tremure de emoție.

Iar Tarok văzând cum iubitul lui începe să tremure s-a apropiat de el și l-a lu-at în brațe, apoi încet și cu grijă l-a pus pe un scaun pentru a continua discuția.

             - M-am gândit că se va ajunge aici Oliver și îți înțeleg reacția. Dar totul va fi bine, suntem tot mai aproape de a oprii toate luptele și...

             - Nu mă asculți Tarok. Nu mai putem continua să facem asta. Trebuie să încetăm. - spunea Oliver după ce s-a ridicat fulgerător de pe scaun și părea că e pe punctul de a leșina de la tot stresul acumulat.

             - Olii, te rog. Așază-te la loc și hai să discutăm

             - Chiar nu mă asculți Tarok ? Vreau să plecăm din orașul acesta blestemat cât mai repede.

             - Te înțeleg perfect Oliver și chiar mi-ar plăcea dar nu putem pleca. Oamenii ăștia chiar au nevoie de noi și familia mea are nevoie de mine. Suntem atât de aproape de apune capăt la toate luptele. Chiar putem schimba ceva aici dacă continuăm.

             - Ești chiar atât de orb încât nu vezi ? Nimeni de aici nu va înțelege că vrem să îi ajutăm, toți ne cred niște nebuni și bolnavi mintali când nu purtăm măștile noastre de soldați dispuși să omoare sau să moară pentru religia lor.

             - Oliver spune-mi direct. Ce te-a făcut să te schimbi așa ? Tu nu erai așa înainte. Mereu ai fost omul mai logic și rațional. Dar în același timp ai și o credință puternică în tine care te face să continui lupta și să nu te dai bătut niciodată. Așa ai convins-o pe mama ta să continue lupta cu cancerul și tu să continui să înveți pentru a devenii doctor în Arabia Saudită ca să ajuți și mai mulți oameni, chiar dacă știai că nu vei fi bine primit. Asta m-a făcut să mă îndrăgostesc de tine din prima clipă când te-am văzut, felul cum niciodată nu renunți. 

             - Eibine de data asta renunț fiindcă nu mai pot suporta atâtea lupte și suferință,și mai ales nu pot trăi cu gândul că ai putea să pățești ceva.

             - Nu e doar asta. E ceva ce nu vrei să îmi spui Olii.

             - Ar trebui să plecăm de aici acum.