CREDINȚA ÎMPOTRIVA IUBIRII

Capitolul 1: GENEZA CREDINȚEI

             Aceasta este povestea lui Tarok Rakaru, un tânăr băiat născut în 1985, într-un mic oraș din Arabia Saudită. Viața lui Tarok a fost întotdeauna complicată încă de la naștere mama lui murind în ziua în care el s-a născut. Iar tatăl său Ali era un părinte strict și un om foarte devotat religiei sale, islamului. Iar locul unde trăiau nu era nici el unul normal. 

Tarok locuia într-o zonă instabilă politic din Arabia Saudită, cu o familie musulmană foarte devotată islamului și într-un oraș împărțit între creștini și musulmani, unde mereu puteau izbucnii masacre pe motive religioase.

             Însă Tarok nu avea același devotament pentru islam ca și familia sa, deoarece nu înțelegea aceste conflicte inutile între religii. El vedea mereu pe oricine ca fiind om ca el indiferent de religie, sau alte diferențe. Astfel mereu încerca să învețe despre alte religii și culturi în ciuda faptului că asta aducea asupra sa discriminarea, de către prieteni și propria familie, ajungând chiar să fie dat afară din moscheea de care aparținea.

Și in același timp a descoperit de mic că este homosexual, vrând să își facă întreaga comunitate să înțeleagă că nu e nimic anormal cu el, și că își iubește în continuare familia și religia. Însă încercările lui au fost în zadar, atrăgându-i numai ură din partea tuturor, mai ales din partea tatălui său Ali, care îl vedea ca pe un monstru.

Astfel sătul de atitudinea fiului său, Ali a cedat și într-o noapte, furios din calea afară, și-a încălecat jurământul făcut lui Allah, venind beat acasă și urlând la Tarok, că nu vrea să îl mai vadă niciodată.

             - TAROK ! Pleacă din casa mea și să nu te mai întorci niciodată, mi-ai adus destulă rușine cu prostiile tale păgâne.

             - Tată ! Ce ai pățit ? Ești cumva beat.

             - Am spus să ieși afară copil prost. ACUUUUUM !

             - Tatăăăăă !Te rog trebuie să mă înțelegi. Sunt fiul tău.

             - Nu, nu ești. Ești doar un monstru iar eu sunt un prost fiindcă te-am crescut.

             - Te rog, te implor tată nu face asta, sunt încă fiul tău și te iubesc. - spunea Tarok în timp ce începea să plângă.

             - Ieși afară din casa mea nu vreau să te mai văd niciodată.

Cu ochii plini de lacrimi și în genunchi Tarok a continuat să îl implore pe Ali, dar acesta era de neclintit, reușind doar să se enerveze mai tare, când îl vedea pe fiul lui cum plângea. Iar pentru a-l oprii, Ali l-a lovit cu palma peste față, lăsându-l cu fața roșie și extrem de umflată, apoi l-a apucat de mână și l-a aruncat în strada întunecată și umedă de la ploaia torențială care abia ce pornise.

             - Să nu te mai întorci niciodată aici, nu ești și nu ai fost niciodată fiul meu .

             - Tată nnnuuuuuuuuhuhuhuhuuhuhuhuhuhu. Te rog lasă-mă să intru. Tată, tatăăă, tatăăăăăăăă, TAAAAAAAATĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ !

Durerea simțită de sufletul lui Tarok era atât de intensă, încât îl făcea să nu mai fie deranjat deloc de umflătura de pe față, sau de mâinile care începeau să îi sângereze în timp ce lovea în ușă și îl striga pe Ali .

             Astfel a continuat să își izbească pumnii în ușa și pereții casei, până ce s-a extenuat complet și a decis să plece, știind că nu va mai putea rămâne acolo.

Și în timp ce colinda străzile desculț și purtând doar pijamale scurte, Tarok nu putea să înțeleagă gestul tatălui său și spera că ceea ce trăiește este doar un vis urât, din care încerca să se trezească. Din păcate asta nu s-a întâmplat și o dată ce a încetat să mai plângă, și-a amintit de mătușa sa Rozhin Neylan, care trăia la marginea orașului, într-un conac moștenit de la familia ei, și a dat fuga spre casa ei imediat. 

Imediat ce a ajuns la ea, aceasta a fost șocată să îl vadă în ce stare e .

             - Dumnezeule ! Tarok tu ești ? Intră imediat .

             - Mătușă Rozhin, ce mă bucur să te văd, îmi era dor de tine .

             - Și mie mi-a fost dor de tine Tarok, dar cine ți-a făcut asta ?

             - Tatăl meu .

             - Nu pot să cred ce aud. Ali chiar a mers atât de departe ? Chiar vrea să devină la fel de rău ca și el ?

             - Cine e el ?

             - Chiar îl mai idolatrizează și acum ? A uitat cum ne bătea pe amândoi când eram copiii ?

             - Despre cine vorbești mătușă ?

             - Bunicul tău Hamad, el e de vină pentru absolut tot .

             - Bunicul meu ? Cel despre care tata îmi citea povești când eram mic și despre care zicea mereu că a fost un erou ?

             - Da Tarok acela este, doar că nu a fost niciodată un erou, ci a fost un criminal, iar ceea ce îți citea tatăl tău nu erau povești, ci erau jurnalul lui Hamad de când luptase în Al Doilea Război Mondial, unde învățase ce înseamnă suferința și de unde s-a întors un om plin de furie și dorința de a face rău altora. Războiul l-a schimbat complet și l-a făcut să înnebunească.

             - Vorbești serios mătușă ?

             - Da Tarok, îmi pare rău că trebuie să auzi asta de la mine, dar bunicul tău nu a fost eroul care îl credeai mereu, ci a fost un criminal care mereu îi plăcea să facă rău tuturor, inclusiv familiei sale și tot el e motivul pentru care Ali a ajuns să bată și să arunce în stradă un copil de 13 ani.

             - Nu pot să cred ceea ce aud.

             - Știu că este dificil să înțelegi asta Tarok, dar cred că este timpul să auzi povestea despre bunicul tău și cum el a reușit să ne distrugă familia.

Rozhin părea foarte agitată și extrem de nervoasă când încerca să povestească prin ce a trecut în tinerețea ei, de parcă ceva din interiorul ei voia să uite tot ceea ce s-a întâmplat, dar după minute întregi de concentrare starea ei părea că s-a mai calmat și vorbele ei au devenit mai cursive. Astfel a început să povestească cea mai mare dramă a vieții, ei prin care a trecut vreodată.